Poate cea mai mare izbândă a anului care se încheie este că (aproape) am terminat Tristețea zeilor. Spun „aproape” fiindcă, chiar și acum, în ultimele zile ale lui decembrie, tot asta fac: revizuiesc, editez, corectez, tai, adaug, scriu și rescriu un roman care a devenit, cu timpul, un soi de rană. Așa se întâmplă uneori …
Este unul dintre lucrurile în care cred cu tărie și despre care am tot vorbit: că o carte există cu adevărat abia atunci când se naște în mintea cititorului. Abia atunci când sinapsele lui dau naștere personajelor și lumii făcute din gândurile scriitorului și din cuvinte scrise, cartea prinde viață. Cititorii sunt creatori în aceeași …
Am continuat s-o… scriem și rescriem, doar ca să nu se mai termine. Read More »
Una dintre spaimele mele este că, într-o zi, mi-aș putea pierde amintirile. Că m-aș trezi cu mintea goală și că aș merge așa, de colo colo, un bărbat rătăcit printr-o ceață opacă și grea. Ce am mai fi fără amintirile noastre? Ce ne-ar mai defini ca oameni dacă timpul ar șterge toate urmele lăsate de …
Știu și eu, ca mulți alții, că totul e zădărnicie. Și că peste toată zbaterea noastră se va așterne praful. Și că amintirea existenței noastre va putrezi până ce din ea nu va rămâne nimic. Vor trece zile, apoi decenii se vor scurge și alți oameni vor păși pe unde am pășit noi, vor locui …
Ce am făcut în timp ce am călătorit un miliard de kilometri Read More »
Mai întâi mi-au propus Eli Bădică și colegii de la Nemira să facem o ediție nouă pentru Omulețul din perete și alte povestiri fantastice, cu o copertă realizată de Adnan Vasile. Apoi m-am gândit că lucrul ăsta are mai mult sens dacă aduc ceva nou. Prietenii de la MGT și Wacom for Creatives Romania, cărora …
„Omulețul din perete”, ediția ilustrată, la precomandă pe site-ul Nemira Read More »
