2020 a fost un vierme de nisip


A fost un an ciudat 2020, dar m-aș feri să spun că, pentru mine, a fost un an rău. Mi-au lipsit, e drept, întâlnirile cu prietenii și berile băute în tihnă la o terasă, mi-au lipsit călătoriile, vizitele și musafirii. Mi-au lipsit și evenimentele – târgurile de carte, lansările, ComicCon-ul. Însă dincolo de asta, 2020 mi-a priit. Acum, în ultima zi a anului, încă am impresia că mă aflu pe spatele unui vierme de nisip.

Evenimente

O să încep mica mea retrospectivă cu Final Frontier, târgul de carte SF&F, unde urma să ne întâlnim și să stăm la povești. A fost primul eveniment de carte anulat în 2020. A rămas, din el, această ilustrație realizată de Octav Ungureanu, cu un extraterestru ciclop citind Haiganu. Furia oarbă. 🙂

Apoi toate celelalte târguri de carte, se înțelege, au fost anulate, iar industria editorială a trebuit să se adapteze brusc unei realități impredictibile.

Armada

În ceea ce mă privește, 2020 a însemnat o serie întreagă de cărți publicate în Armada. În 2020 au apărut, printre altele, Calea fulgeruluiRebecca Roanhorse,  ExalareTed Chiang, InstitutulStephen King, PiranesiSusanna Clarke, AutoritateJeff VanderMeer, Dispariția lui Annie ThorneC.J. Tudor, Orașul care ne uneșteN.K. Jemisin, Calea spre steleMary Robinette Kowal. Sunt cărți pe care vi le recomand cu toată căldura. Unele au luat marile premii SF&F, iar altele își așteaptă recunoașterea în anul ce vine.

Descoperiți AICI toate cărțile publicate în Armada, inclusiv reeditările din Stephen King și George R.R. Martin de care suntem tare mândri. Le mulțumesc din tot sufletul colegilor mei pentru întregul efort de anul acesta.

Ce am scris. Ce am publicat

Antologia Izolare Nemira

În perioada de lockdown de la începutul anului am scris o povestire. Se numește Unde să mă întorc și a apărut în antologia Izolare, prima colecție de proză românească scrisă în pandemie, volum electronic apărut la Editura Nemira la inițiativa Alexandrei Rusu. O găsiți AICI și, pe lângă povestea mea, o să descoperiți în interior texte semnate de Alina Purcaru, Anastasia Gavrilovici, Bogdan O. Popescu, Cecilia Ștefănescu, Cezar Paul-Bădescu, Dan Coman, Diana Geacăr, Elena Vlădăreanu, Flavius Ardelean, Gabriel Sandu, Irina Georgescu, Lavinia Bălulescu, Maria Manolescu, Maria Tănăsescu, Marin Mălaicu-Hondrari, Radu Paraschivescu, Raluca Nagy, Svetlana Cârstean, Vlad Stroescu.

Tot anul acesta, într-un număr dedicat literaturii dark, la invitația lui Miloș Dumbraci, am publicat Poveste din Giradrigas în revista Galaxia 42. Acțiunea din text are loc în același univers în care au loc aventurile din Haiganu și din benzile desenate Harap Alb continuă. Mi s-a spus că este unul dintre cele mai citite texte publicate pe site, așa că, dacă ai poftă să te întorci în lumea lui Haiganu, aruncă o privire AICI.

Tot în Galaxia 42, în numărul din decembrie, am publicat, la invitația lui Alexandru Lamba, povestirea Degete, unul dintre textele incluse în volumul Omulețul din perete (Nemira, 2019). Am scris „Degete” în 2004, când aveam 27 de ani. Îmi amintesc că povestirea a luat un premiu la un concurs literar organizat la Iași și că din banii respectivi mi-am cumpărat o imprimantă. Și că în noaptea de după festivitatea de premiere, am citit textul în fața unor prieteni, în parcul din fața Casei Pogor. Povestirea cu negul Alfonzo a fost publicată pentru prima oară în revista „Lumi virtuale” realizată de Michael Haulică, apoi în volumul meu de debut. A vizitat ulterior o serie de antologii, suplimente și alte publicații, odihnindu-se o vreme în „Omulețul din perete”, cartea publicată anul trecut la Nemira. Ba, prin 2011, a dat și titlul volumașului în limba engleză disponibil încă pe Amazon – Fingers. Însoțită de o imagine care reîncarcă vizual scena portocalelor aruncate în zăpadă, Degete poate fi citită acum și AICI.

Întâlniri virtuale, podcasturi, youtuberi și lecturi online

Când eram mic îmi închipuiam că videofonul va fi o tehnologie intens folosită în mileniul 3. Au apărut telefoanele mobile, tehnologiile 3G, 4G, 5G, dar apelurile video erau departe de a fi lucrul pe care mi-l închipuiam când eram mic. Până anul ăsta.

Claustrați în propriile apartamente, am (re)descoperit cu toții Skype, Zoom, Whatsapp, Google Meet, Youtube, Facebook live șamd. Ședințe de redacție, întâlniri cu agenți, lansări de carte, interviuri, concerte, beții on-line – am văzut sau am făcut de toate anul ăsta.

Cele mai dragi mi-au rămas întâlnirile cu elevii și studenții. Mulțumesc așadar doamnelor profesoare Ana Coman și Anca Gâță pentru prilejul unor întâlniri memorabile cu elevi și studenți extraordinari din România și din Germania.

Perioada de lockdown a fost pentru mine și pentru colega mea Alexandra Florescu și un prilej de a ne înregistra dialogurile despre cărți SF&F în seria de podcasturi Books are Magic – Armada. De-a lungul celor șapte întâlniri am avut parte și de trei invitați foarte faini – Adrian Mihălțianu, Cătălin Teniță și Dan Doboș. Găsiți toate episoadele AICI, dar și pe Youtube sau pe alte platforme de podcasting.

Am fost, la rândul meu invitat să vorbesc despre cărți la Europa FM, Mediafax și la Colțul de Cultură, podcastul de carte al celor de la Orange.

Unul dintre puținii oameni cu care m-am întâlnit față în față în 2020 a fost Marius de la Încă Ceva, alături de care, de câteva luni, ne-am făcut și obiceiul să vorbim despre o carte Armada. De fapt, să începem prin a vorbi despre o carte Armada și să continuăm să stăm la povești preț de două ore despre tot soiul de minuni: noutăți editoriale, filme, jocuri, benzi desenate șamd.

În 2020 nu am refuzat nici invitațiile venite din partea altor youtuberi, iar pentru prietenii de la librăriile Librarium am citit o povestire. Dacă aveți chef să mă ascultați citind Lică, găsiți înregistrarea un pic mai jos.

O carte despre Harap Alb continuă…

Recent am aflat că la Tritonic, în colecția Comunicare Media a apărut o carte care analizează benzile desenate Harap Alb continuă… Volumul este semnat de Cătălina Velicu. Aștept cu nerăbdare să îl citesc.

Cei care tac

Cei care tac sunt personaje care apar în câteva versuri ce deschid poveștile din Testamentul de ciocolată. Cei care tac este și titlul noului album al trupei Corbu. Albumul este inspirat din romanele Haiganu și din volumul Omulețul din perete. Nu am mare merit aici, dar îl menționez pentru bucuria pe care mi-a făcut-o această apariție și fiindcă îmi face plăcere să vă invit să ascultați muzica lui Corbu. AICI!

Un vierme de nisip

Cum ziceam, pentru mine, 2020 a fost un vierme de nisip. La suprafață, anul acesta a îngrozit și a ucis. Pe mulți i-a tăvălit prin nisip, iar pentru cei puțini care au învățat să-l călărească, 2020 a fost Shai-Hulud. Iar în străfunduri, ei bine, în străfunduri 2020 a semănat mirodenie – a sădit sâmburii unor proiecte viitoare, a inspirat și a fascinat. Mai cred că prin felul în care i-a silit să se reinventeze, să își sondeze limitele, să se analizeze în amănunt, pentru unii creatori 2020 ar putea reprezenta marea rădăcină a devenirii lor.

 

În final, le mulțumesc celor care în podcasturi audio sau pe canale de Youtube au vorbit despre cărțile mele, celor care au scris recenzii, celor care mi-au citit cărțile și mi-au trimis apoi un gând bun. Sunteți minunați!

La mulți ani, prieteni! Ne vedem în 2021. Eu o să vin călare pe 2020. 🙂

Comentarii

comentarii

Categoria