Aproape tot ce am făcut în 2018 și de ce cred că ne ducem dracului


Dacă aș crede în zodii, aș spune că de vină pentru schimbările permanente de care am parte (cu intenție sau fără intenție) este faptul că, în zodiacul chinezesc, sunt șarpe de foc. Că mă reinventez ciclic, așa cum șarpele își schimbă pielea. Dar nu cred în zodii, după cum nici în multe alte lucruri nu cred. Cred însă în curiozitatea umană, în pofta de nou, în setea de explorare și de învățare, în foamea de a cunoaște oameni noi și de a face chestii. Și mai cred, într-un mod pe care nu-l pot explica, în întâlniri providențiale și în forța minților legate între ele. Mai jos sunt câteva rânduri despre ce am făcut în 2018. Nu este tot, însă cred că e ceea ce contează. Alte proiecte s-au înțepenit, unele fiindcă sunt puse pe pauză, altele pentru că au eșuat ori fiindcă eu nu am avut timp ori suficientă putere să le duc la capăt.

Anul Nemira

Știi, 2018 a început fără HAC!, proiectul căruia îi dedicasem cea mai mare parte a energiei mele în ultimii ani. Mă leagă încă multe lucruri de HAC! – cel mai important fiind, desigur, finalul trilogiei Haiganu, roman la care încă lucrez.

Dar 2018 a fost pentru mine anul Nemira. Nu știu exact cum se măsoară fericirea – poate în felul în care se împlinesc visele, poate în zâmbetele oamenilor din jur ori în mărimea zâmbetului din oglindă – însă un puști care a devorat cărțile SF din anii 90 și care ajunge, 20 – 30 de ani mai târziu, să lucreze la editura cu ale cărei volume își umplea rafturile bibliotecii îți poate spune fără să mintă că știe exact cum e să fii fericit. Iar puștiul ăla este încă în mine și a avut anul ăsta motive să zâmbească de multe ori.

Top 10 NemiraM-am alăturat așadar echipei Nemira și am pus umărul la crearea imprintului Armada. Armada înseamnă până acum cinci titluri: Băiatul de pe pod, de M.R.Carey, Dirk Gently – Agenția de Investigații Holistice, de Douglas Adams, Umbra magiei, de Kat Howard, Orașul companiei, de Madeline Ashby și Frumoasele adormite, de Owen King și Stephen King. O să mai adaug faptul că  Frumoasele adormite a fost cea mai cumpărată carte Nemira la Gaudeamus 2018 și că, deși a fost publicată abia în octombrie, se află între cele mai citite 10 cărți Nemira pe parcursul întregului an.

Pentru iubitorii de proză scurtă o să semnalez Antologia prozei românești Science-Fiction, selecție realizată de Michael Haulică pentru Editura Paralela 45, volum în care se află și scurta mea povestioară Decablat, un text care a împlinit deja vreo 13 ani.

Și tot în 2018 am semnat un contract cu Apex Magazine, una dintre cele mai importante reviste de SF&F din lume. Povestirea mea The Small White urmează să apară în numărul din ianuarie.

Și de ce cred că ne ducem dracului

Am mai făcut niște lucruri anul ăsta. Am înghețat și am strigat în piață, de pildă. Am fost gazat pe 10 august. Tot atunci am filmat un tânăr împușcat, iar filmul a depășit 2 milioane de vizualizări pe Facebook. Cred că o țară în care statul își bate, își împușcă și își gazează tinerii, bătrânii și copiii se află în cădere liberă. O țară în care astfel de fapte se mușamalizează în loc să ducă la demisii și demiteri este în plin dezastru. Mai cred că mafia a câștigat setul ăsta și că dimensiunile răului sunt greu de aproximat. Cumva, ne stingem încet. Ce ne ține în viață? Curiozitatea, pofta de nou, setea de explorare și de învățare, foamea de a cunoaște oameni noi și de a face chestii. Și gândul. Gândul că nu mor caii când vor câinii.

Comentarii

comentarii

Categoria