
O să mi-l amintesc mereu așa
O să mi-l amintesc mereu așa. Dispus să stea la povești cu noi, ăștia abia ieșiți din adolescență ce dădeam nas în nas cu scriitorii pe care-i citeam în reviste, pe la întâlnirile de la Buzău ori din București, prin 95.
Sau dialogând ore în șir cu Mihail Grămescu într-o cameră de hotel de la Brăila, prin 96. Ori ferindu-se de țânțari în tabăra de la Blasova, din 97.
Sau, mai târziu, vorbind despre ”Nopțile…” mele, la Gaudeamusul din 2005 – mi-a crescut inima atunci, da, și nici nu știu de-am apucat să-i mulțumesc, atât de emoționat eram.
Și-apoi, din nou, la o prezentare dintr-o librărie Diverta.
Sau înmânându-mi un premiu la Galele AtelierKult ori șoptindu-mi în taină ceva, la petrecerea unei edituri. Ceva ce avea să conteze. Iar vestea asta, vestea asta că a plecat, pe asta o să o uit. Doar că am cam multe astfel de vești de uitat.
+ There are no comments
Add yours