
Debutul
Zilele trecute m-am reîntâlnit după ani buni cu un prieten drag, prozator promițător în anii 90. A fost un prilej să ne amintim cum ne-am cunoscut și, mai apoi, să-mi amintesc momentul în care am publicat ceva pentru prima oară. Aveam 16 ani când mi-au apărut primele desene în Jurnalul SF. Și fiindcă zilele trecute tocmai mă uitam la zâmbetul de pe figura unui adolescent care îți recitea primul text publicat în Obiectiv Junior, m-am hotărât să scormonesc după debutul meu. E un sentiment irepetabil ăla pe care îl trăiești atunci când îți vezi pentru prima oară numele tipărit. Un sentiment care te urmăreşte apoi toată viața. So… ăsta e debutul meu. Noiembrie 1993, nr. 46 al JSF. Am mai găsit și un alt desen, printre primele publicate. Lucrările astea, făcute în tuș și în creion, au rămas prin Giurgiu, într-o expoziție. Nu le mai am. Și nici nu mai desenez.
O să scormonesc zilele următoare şi după debutul literar.
[…] Revoluția aburilor românești ajunge internațională Marian Coman: Viața mea, poveștile mele. Debutul Ana-Veronica Mircea/Veronicisme. Extindere… Michael Haulică/Colierul de perle al bunicii. […]
[…] să apreciați că îmi onorez o promisiune, chiar dacă asta se întâmplă după 7 ani. E ca în bancul ăla cu bărbații care-s oameni de […]