Personajul meu povesteste
Iata o mica secventa din textul la care lucrez acum:
Am 17 ani. Noaptea, în camera mea este atât de întuneric încât îmi pot imagina că sunt oriunde. Întunericul acoperă tot. Biblioteca, posterele lipite pe pereţi, păianjenul care îmbrăţişează un ţânţar deasupra şifonierului; întunericul calcă peste cărţile aruncate pe lângă pat, inundă biroul pe care sunt abandonate trei planşe de desen încă neterminate, îmi înghite casetofonul în care este blocată o casetă cu Smashing Pumpkins, apoi năvăleşte către mine şi mă înfăşoară, mă ţine strâns, teribil de strâns, şi nu pot să scap decât dimineaţă, când trei fire de lumină îmi curg direct pe pernă, sau, dacă nu mai suport strânsoarea, atunci când mâna îmi alunecă pe lângă pat şi culege de jos o lanternă subţire cu care reuşesc să tai întunericul în bucăţi. Să-i frâng strânsoarea.
Când raza de lumină străbate camera, îmi pare că bezna ţipă. Că scrâşnete subţiri, ca de dinţi loviţi unul de altul se aud pe lângă mine. Şi că umbrele se retrag stânjenite-n pereţi. Toate, în afară de una. Din peretele din faţa mea pare ieşit, pe jumătate, un om.
Abia astept sa o citesc in intregime! Like!
@ Allan – Multzam fain.
Interesant! Si mai departe?
imi place f mult. Astept cu interes continuarea!
@ Stefana, Stelu – Continuarea nu o sa fie aici, ci printr-o revista, carte sau Dumnezeu stie pe unde. Da’ mai intii trebuie sa termin textul.
[…] un copil. Un copil neajutorat. Ieşind afară, omul se îndrepta direct spre Bătrân. În numele Domnului Iisus Hristos… şi îi intinse bancnota de 10 mii de lei …Bătrânul o lua cu mâna stângă, […]
Vizualizam tot ce ziceai. Ai talent nebunule !:D
@ Dragos B. – Multumesc. Multzam de vizita. Te mai astept.