Moarte buna
Nu exista moarte frumoasa. Viata nu are happy-end, asta e un lucru cert. Cind
mor, oamenii nu se sparg in mii de fluturi ori in frinturi de curcubeu. Nu se
ridica nici o cortina daca striga cineva “bis!” si nu exista nicaieri vreo multime
care sa aplaude linistea lasata in urma. Nu te saruta pe timpla vreo zina si nici
un inger nu-ti alunga durerea. La revedere, drum bun! Un ultim icnet si gata.
Fara generic de final. (…)
Pai unde sint? Unde sint stelutele mele? Imi vine sa pling. 🙂
de acord… mi s-au parut aproape obscene comentariile (abundente, abuzive) despre “moartea frumoasa” a lui Al. Paleologu… inclusiv ale fiului sau, care cel putin este un superficial… ca si cand daca n-ar fi avut o moarte frumoasa, lucrul ar fi fost regretabil… ideea asta ca moartea e o reprezentatie e riguros sinistra – si prosteasca… cum sa moara un om? moare si el cum poate, asa cum a trait sau altfel, fara nici o legatura cu nimic…
Bai omule, tu ma lasi fara stelute daca mai scrii multe d’astea.