Ce fel de democraţie e asta?

Ce fel de democraţie ne propune Victor Ponta? Ce libertăţi şi ce drepturi o să avem în Republica sa? Ce responsabilităţi vor mai fi asumate? Cât de egali în drepturi vor fi românii după 16 noiembrie? Ce model de societate vizează Ponta?

Nu sunt întrebări tendenţioase, ci îngrijorări legitime rezultate din ceea ce a arătat până acum liderul PSD. Nu singur, ci împreună cu maşinăria de partid pe care o copilotează la dreapta socrului său intrat brusc în silenzio stampa, imediat ce numele i-a apărut în dosarele retrocedărilor ilegale.

De pildă, mi se pare îngrijorător că Victor Ponta l-a anunţat pe George Maior, drept posibil premier al României. Ce fel de democraţie esta asta în care şeful unui serviciu de informaţii negociază cu un candidat la preşedinţie fotoliul de premier? Ce i-a dat în schimb Maior pentru această poziţie? Ce a cerut Ponta? Mai lucrează SRI în interesul statului român sau este aservit unei familii hotărâtă să deţină toate pârghiile puterii în România? Citeste mai departe…

De ce dracu ţii cu mafia?

Înţeleg că până acum n-ai ştiut. Că la revoluţie erai prea năuc să pricepi ce e cu punctul 8 de la Timişoara. Că apoi, în 90, te-ai lăsat sedus de zâmbetul lui Ion Iliescu, iar bâtele cohortei de mineri pe spatele tinerilor din Bucureşti nu te-au deşteptat. Ai înghiţit împăcat minciunile propagandei, poveştile cu huligani şi drogaţi. Nu te-au trezit nici tinerii sclipitori, primii care au început să plece din ţară sătui să-şi caute un rost într-un sistem ce se prefigura otrăvitor.

Şi-apoi ai înghiţit otrava, te-ai perindat năuc din serviciu în serviciu, apoi în şomaj ori într-o pensie mizeră, speriat mereu de grija zilei de mâine, fără să ştii că ai fi putut trăi mai bine. O, cât de bine ai fi putut trăi dacă nu ar fi fost cei care te-au jupuit fără să-ţi dai seama. Şapte piei au luat după tine! Citește mai departe…

Prezidenţiabilul Ponta va fi religios sau nu va fi deloc

Departe de magnetismul pe care-l aveau exerciţiile de oratorie din perioada de aur a USL, când actualul premier şi fostul său tovarăş de luptă, liberalul Crin Antonescu, electrizau mulţimile bine injectate cu mesajele tonomatelor voiculesciene, discursul prin care Victor Ponta şi-a lansat marţi candidatura la prezidenţiale a schiţat câteva dintre liniile pe care consultanţii săi i le-au trasat pentru viitoarea campanie electorală.

De departe, cea mai revoltătoare dintre aceste „linii de forţă” este cartea confesională pe care premierul o aruncă în joc, prefigurând o luptă ce va aminti ori de Evul Mediu întunecat ori de războaiele religioase din Orientul Mijlociu. Citește mai departe…

Fă!

Trebuie să recunoaştem că de la iliescianul „măi, animalule”, discursul în social-democraţia românească a evoluat considerabil până la „Tu ce faci, fă, Doina, aici?”. Se vede treaba că Victor Ponta are un soi de simţ al umorului pe care tătuca Iliescu, cu tot zâmbetul său înşirat pe faţă, nu-l avea. Ponta pare a fi combinat bădărănia iliesciană cu mitocănia lui Adrian Năstase care ne invita cândva să-i numărăm ouăle, în vreme ce de la înaintaşul său Mircea Geoană a preluat talentul de a se lăfăi în situaţii penibile, doar că şi-a menajat psihicul printr-o lipsă totală de empatie. Citește mai departe…

Mai săraci

Hai să privim un pic lucid. Sunt vreo două luni de zile de când guvernul Ponta a preluat conducerea. Nu ştiu alţii ce văd, dar eu, dincolo de lupta pentru ciolan, de agresivitatea fără precedent în a subordona instituţiile statului pentru acapararea totală şi definitivă a puterii, dincolo de încălcarea constituţiei şi de tot războiul ăsta politic, intens mediatizat, nu văd nici măcar o măsură economică menită să frâneze declinul grav în care se află România.
În două luni de zile, o ţară săracită de criză, dar stabilă din punct de vedere politic şi economic – două criterii esenţiale pentru orice investitor străin – s-a transformat într-un balamuc. Citește mai departe…

Ce-am pierdut…

Sub semnul înaltei preţuiri pentru prezentul şi viitorul patriei, ieri la amiază a avut loc în Bucureşti o mare adunare populară, la care au luat parte zeci de mii de oameni. Preşedintele României, domnul Mircea Geoană, însoţit de soţia sa, Mihaela, a salutat mulţimea, în timp ce premierul Crin Antonescu a ţinut o cuvântare în care a amintit măsurile pe care cabinetul său le-a aplicat în ultimii ani pentru a trece cu bine peste criză, în timp ce toată Europa se scufunda în proteste, sărăcie şi şomaj. Citește mai departe…

Despre credibilitate şi ridicol în politica de la noi

Fapt este că în România, atunci când eşti candidatul unui partid şi pierzi alegerile, aluneci de pe culmile extazului în ghearele agoniei. Şi toţi oamenii de lângă tine îşi scot pumnalele şi se leapădă de tine, iar din exponentul a mii de membri de partid şi milioane de votanţi, te trezeşti singur, în război cu toţi cei care până mai ieri îţi erau aliaţi, colegi ori prieteni. Eşti ca un mascul în colţii călugăriţei, după o partidă de amor. Iar Geoană ştie probabil cel mai bine cum stau lucrurile în astfel de situaţii. Şi cât de mică este distanţa dintre mantia de prinţ şi buleandra de cerşetor. Să ştii să pierzi este, în astfel de cazuri, o artă mai mare decât să ştii să câştigi. Citește mai departe…