Dincolo de orizont

dincolo-de-orizont-vol-1 La Millennium Books stă să apară o nouă antologie realizată de Michael Haulică. Se numește ”Dincolo de orizont” și sunt onorat că în cuprins se află și un text de-al meu. Este primul volum dintr-o serie de trei antologii ce adună cele mai bune povestiri science-fiction din ultimii 25 de ani, adică din perioada 1990 – 2014. În primul volum sunt publicate textele a 15 autori: Lucian Dragoș Bogdan, Roxana Brînceanu, Marian Coman, Oliviu Crâznic, Ștefana Cristina Czeller, Dan Doboș, Ona Frantz, Radu Pavel Gheo, Ciprian Mitoceanu, Ana-Maria Negrilă, Florin Pîtea, Doru Stoica, Narcisa Stoica, Liviu Surugiu, Ioana Vișan.

Cartea va apărea la jumătatea lunii octombrie și va fi lansată la Gaudeamus.

A apărut al treilea număr al revistei de benzi desenate SF ”Tinerețe fără bătrânețe” (comunicat de presă)

TFB3Aventura lui Făt Frumos continuă în cel de-al treilea număr al revistei de benzi desenate TFB (Tinerețe Fără Bătrânețe). Colindând pritre ruinele unei lumi devastate de boală, Amatheus întâlnește un tehnomag care-i împărtășește resemnarea în fața sfârșitului, dar de la care va învăța valoarea sacrificiului în drumul plin de pericole ce duce către Cei Vechi.

Inspirat de unul dintre cele mai frumoase basme românești, scenariul benzii desenate ”Tinerețe fără bătrânețe” este semnat de scriitorul Marian Coman, care, împreună cu editorul Mihai Ionaşcu, dezvoltă un univers postapocaliptic original. Lumea imaginată de cei doi prinde viaţă prin desenul lui Bogdan Chelaru, în vreme ce culoarea îi aparţine artistului plastic spaniol Daniel Rosa Duran.

TFB este al doilea titlu periodic al Editurii HAC!BD şi, la fel ca revista HarapAlb continuă (HAC!), apare într-un format de 185x264mm, o dată la 2 luni, la preţul de 6,9 lei. Începând din 15 septembrie, numărul 3 al revistei este disponibil la centrele de presă din toată ţara şi poate fi comandat, alături de alte benzi desenate româneşti, de pe www.supererou.ro.

Mai multe detalii, pe pagina de Facebook a Editurii HAC!BD, unde comunitatea iubitorilor de benzi desenate depășește deja 143.000 de fani.

TFB se lansează în mai

TFB. Marian Coman, Mihai Ionașcu, Bogdan Kelaru
Marian Coman, Mihai Ionașcu, Bogdan Kelaru

Primul număr al TFB, revista de benzi desenate inspirate de basmul ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, va fi lansat la Comic Con, în luna mai. Publicația apare la HAC! BD, editura care publică și revista HAC! (Harap Alb continuă).

Universul – unul postapocaliptic – este conceput de mine și de Mihai Ionașcu, scenariul îmi aparține, storyboard-ul e realizat de Octav Ungureanu, grafica de Bogdan Kelaru, iar de culoare se ocupă Daniel Rosa Duran. Mai multe o să aflați la momentul potrivit de pe site-ul publicației și de pe pagina de Facebook a editurii pe care au început să curgă deja cadre din primul număr al revistei.

TFB Benzi desenate

Aș putea trăi într-un măr

apple20wormO familie de viermi trăia într-un rahat. Micul vierme o întreabă pe mama sa:
– Mamă, noi am putea trăi într-un măr?
– Da, fiule, am putea trăi într-un măr.
– Mamă, noi am putea trăi într-o banană?
– Da, fiule, am putea trăi într-o banană.
– Atunci, mamă, de ce trăim într-un rahat?!?
– Pentru că asta e țara noastră, fiule.

La Brăila, peste 60% din electoratul rural a votat cu Mickey Mouse. La Brăila, vreo 11% din voturi s-au dus la VC Tudor și Dan Diaconescu. M-am cam lămurit, dragilor. Devine din ce în ce mai clar ce avem de făcut. Am putea trăi într-un măr.

Nu vreau să plec! Sau nouă ne pasă

nu vreau sa plecNu vreau să plec. Nu am vrut niciodată. Am considerat mereu că am un rost aici, în oraşul meu, în ţara mea. Că nu am structura unui emigrant. Că nu mă caracterizează nici curajul exploratorului şi nici laşitatea fugarului. Că sunt dintre ăia care rămân să continue lupta sau ce-o fi viaţa asta de aici. Că nu pot înlocui limba română, de care sunt profund îndrăgostit, cu nicio altă limbă din lumea asta. Nici cu engleza, nici cu franceza, germana ori spaniola. Şi că cel mai mare defect al meu este fidelitatea. Faţă de locuri, de oameni, de obiceiuri, de propriile mele nostalgii. Prin urmare, nu vreau să plec. Nu vreau să emigrez.

 
Deşi mi-am văzut, unul câte unul, prietenii plecând. Deşi mi-au plecat părinţii şi fraţii. Deşi, dacă mă uit în jur, văd doar ruinele generaţiei mele. Doar colţurile teşite ale unor ziduri măcinate şi praful vânturat prin lume. O generaţie risipită, învinsă, ucisă.

 
Cu toate astea nu vreau să plec. Fiindcă sunt convins că există şansa de a reconstrui. Dar pentru asta trebuie să şi facem ceva. Trebuie să urnim ceva. Trebuie să ieşim din şablonul lor, din direcţiile imprimate prin resurse uriaşe de centrii de putere.

 
Eu o să votez duminică. O să votez, fără nicio reţinere, cu Monica Macovei. Fiindcă ştiu că voturile date pentru ea vor reprezenta arma cu care se pot impune condiţiile pentru ca lupta anticorupţie să continue. Fiindcă ştiu că voturile date pentru ea vor reprezenta punctul de la care putem începe reconstrucţia.

 
În funcţie de numărul acestor voturi o să-mi fie clar dacă lupta este definitiv pierdută. Dacă orice rezistenţă este în zadar. Dacă nu cumva e timpul să plec. Dacă România nu a încetat cumva să fie acasă.

Renunț la presă

IMG533Renunț la presă pentru o vreme.

Mă retrag din aventura pe care am început-o în 1999 la Opinia Studențească și pe care am continuat-o la Libertatea, Brăileanul, Monitorul de Brăila, Monitorul de Galați și, în cele din urmă, Obiectiv – Vocea Brăilei.

14 noiembrie va fi ultima mea zi în funcția de redactor șef, ultima mea zi de ziarist.

Plec fiindcă am nevoie de timp pentru scris. Pentru scris literatură. Și fiindcă vremea trece, iar poveștile din mine se cer afară. Fiindcă sunt în primul rând scriitor și abia apoi jurnalist.

Sunt profund atașat de Obiectiv, de echipa și de valorile pentru care am muncit împreună. Sunt mândru de tot ceea ce noi am realizat în cei 13 ani de când lucrez în această echipă, de faptul că am reușit să facem presă de opoziție într-un oraș sărăcit în care și politicienii de opoziție sunt cumva la putere. Le sunt recunoscător tuturor colegilor mei, foști și actuali, alături de care am învățat să o luăm în fiecare dimineață mereu de la capăt și să ne bucurăm mereu de noi începuturi. O să rămân un cititor și un colaborator al ziarului unde, din când în când, o să mai scriu câte un editorial.

Le mulțumesc din suflet colegilor, colaboratorilor și cititorilor care ne-au fost alături și îi asigur de întreaga mea prețuire.

Renunț la presă. Pentru o vreme.

HAC 11. Chestii noi și frumoase

HAC 11 Care va să zică, numărul 11 aduce schimbări importante, de formă și de fond pentru revista Harap Alb continuă. Un nou logo, un nou desenator și un nou serial sunt, probabil, cele mai vizibile. Mai sunt și altele, dar le aflați voi. Revista se găsește de ieri la chioșcurile de ziare, în mall-uri și benzinării sau o puteți comanda de pe site.

 

 

Cu fiecare număr al publicației, crește și Fluviul șoaptelor, nuvela (romanul?) publicată în foileton în cadrul revistei. Lectură plăcută, așadar:

 

Fluviul șoaptelor

Episodul XI. Străluciri

Zourazi–cerbul

Apoi Zourazi-cerbul s-a întors și a văzut cum ceva se mișcă în tufișuri.

Cranc!

Iar cerbul din el voise să fugă. Și doar Zourazi știu cât de greu îi fu să strunească spiritul animalului. Să-i stăpânească trupul pentru a privi în desișul în care ceva se mișcase.

Zourazi-cerbul își ciuli urechile și fornăi amenințător. Apoi auzi un chițăit, un sughiț sau un scâncet. Un scâncet.

– Mare Neris… ce grozăvie… făcu vocea din tufișuri, iar Zourazi–cerbul vorbi prin gura sa de om:

– Hei! Cine-i acolo?

– Păi…

– Păi cine?

– Păi… eu.

Fetița ieșită din umbrăriș nu era mai înaltă de două picioare, iar când o văzu, primul gând al lui Zourazi-cerbul zbură la micul Titilă, puiul de pitic ce evadase alături de el și de Dida din fortul lui Dekibalos. La cât de crud îl știa pe Dekibalos, Zourazi-cerbul gândea că Titilă își găsise de multă vreme sfârșitul.

Fetița era îmbrăcată cu stofe scumpe, filigranate și înflorate, după cum obișnuiau să-și împopoțoneze odraslele toți cei din neamul Celor Mărunți, și ducea în spate un cufăraș prins pe după umeri cu câteva curele din piele, brodate cu simboluri pe care Zourazi-cerbul nu le putu desluși.

– Să nu-mi faci rău, bine? se tângui copila către el, apoi se apropie și, pe neașteptate, îi mângâie botul de cerb, iar atingerea ei avu darul să-l gâdile. Citește mai departe…

”Mână Scurtă”, un nou episod din ”Fluviul Șoaptelor”

HAC 10 - 3 ”Mână Scurtă” se numește noul episod din ”Fluviul Șoaptelor”, foiletonul publicat în fiecare număr al revistei ”Harap Alb continuă”. Ieri a apărut numărul 10 al revistei, așa că vă îndemn să întrebați de ea la chioșcurile de ziare, în mall-uri și benzinării ori să o comandați direct de pe site. Este singura revista profesionistă de benzi desenate din România și nu o să scap ocazia să spun cât de mândru sunt de faptul că realizez o parte dintre scenarii precum și foiletonul ”Fluviul Șoaptelor” pe care aveți ocazia să-l citiți gratuit pe site-ul revistei.

Fluviul Șoaptelor

Episodul X. Mână Scurtă

Haiganu

Nu-ți pune pecete pe suflet
Adu un șarpe în casă, dar lasă-i capul afară
Copacii nu au dorințe

Ochiul său nevăzut călătorea. Își privi de sus trupul ghemuit. O mână de carne de zeu în lumea oamenilor, ca o friptură din bucătăriile regilor aruncată în blidul cu resturi din ograda sclavilor.

Ochiul său călătorea. Se ridică deasupra pădurii, strecurându-se printre coroanele fără frunze, printre scheletele lor de lemn în care viața pândește o nouă primăvară. O bufniță sau poate o altă pasăre se zburli și își luă zborul când trecu pe lângă ea, iar o pală de vânt făcu să se desprindă o frunză uscată ce rezistase cine știe cum întreaga iarnă agățată de copacul în care se născuse.

Ochiul său călătorea căutând. Citește mai departe…

Copilul defavorizat. Schimb de scrisori cu Rizea

Săptămâna trecută, în urma editorialului „Boicotez PSD. Cine se bagă?”, deputatul Cristian Rizea mi-a trimis un drept la replică, nemulţumit de faptul că l-am menţionat pe post de „paraşutat de la Bucureşti”. Textul domnului Rizea, dar şi răspunsul meu, în rândurile ce urmează. Citeşte mai departe…

Galileo cu ciocolată și Elefant

De ieri, nuvela ”Testamentul de ciocolată” este disponibilă în format electronic pe Elefant.ro, cea mai importantă librărie online de la noi. Textul a apărut în noul număr al revistei electronice Biblioteca Galileo, supliment al revistei Galileo Science Fiction & Fantasy. Costă mai puțin de 3 lei, așadar vă doresc poftă bună!

Aș fi putut să cred că nu s-a întâmplat nimic. Că am visat doar, și că mă puteam întoarce pe partea cealaltă. Și că puteam dormi liniștit. Că țipătul acela nu a fost real, că a fost doar o urmă lăsată de visul meu, în noapte, ori pe pereții dormitorului. Da, ce comic ar fi dacă visele, atingându-se de pereți, i-ar putea mânji. Un pic de verde, de la iarba din curtea casei pe care o tot visam de când mă aflam acolo, un pic de roșu de la rochia mamei, o dâră de albastru de la cămașa întunecată a doamnei Cala… încet – încet, noapte de noapte, pereții toți s-ar umple de albastru. Căci toți o visam pe doamna Cala. Cămașa ei albastră, ridurile pe care le făcea pe frunte atunci când țipa la noi, părul negru, tuns băiețește, și mâinile puternice în care ținea indicatorul ori pacea cu care ne lovea peste degete. Pacea era o riglă de lemn, de 30 de centimetri, pe care cineva, probabil doamna Cala, scrijelise cu litere mari cuvântul PACE. Și dacă ne certam, dacă făceam vreo porcărie și ne înjuram, doamna Cala venea și făcea pace. Făcea pace până ce ne sângerau palmele, și ochii ni se înroșeau de la atâtea lacrimi. Citește mai departe…