Cu Changing Skins, despre muzică și benzi desenate

Pe Ștefan și Horațiu de la Changing Skins îi știu de vreo cinci ani, de pe vremea când erau la început cu trupa și organizau primele lor concerte. Am scris câteva capitole din Fluviul Șoaptelor ascultând primul lor album, așa că am profitat de faptul că m-am întâlnit cu ei la Supererou și i-am luat la întrebări, mai ales că mâine (vineri, 24 noiembrie) își lansează noul album în București, la MȚR. Eu zic să mergeți să-i ascultați și să-i vedeți. 

 

Care-i treaba cu benzile desenate, Horațiu? Înțeleg că nu ești pentru prima oara la Supererou. Ești pasionat de comics?

Horațiu Ghibu
Horațiu și-a completat colecția de Swamp Thing.

Horațiu: Nu sunt aici pentru prima oară și cu siguranță nici pentru ultima. Prima dată am intrat în contact cu reviste de benzi desenate după Revoluție. Se găseau anumite titluri în limba franceză. Îmi aduc aminte că am cumpărat câteva numere din Jonah Hex și Swamp Thing. Ulterior am devenit pasionat si de Judge Dredd. Acum, că stau să îmi aduc aminte, am avut si Conan. Apoi… cărțile și filmele science-fiction m-au atras de mic, așa că a fost natural să îmi placă și benzile desenate. Din păcate nu am atât de mult timp de alocat acestei mici plăceri, dar atunci când pot, o fac cu mare drag!

Dacă ar fi să creezi un supererou românesc, care ar fi numele lui și ce superputeri crezi că ar avea?

Horațiu: Hmmm… neapărat ar trebui să fie ceva de la Vladimir Colin. Îmi amintesc de Legendele țării lui Vam. Cartea avea niște ilustrații, dar cred că ar fi fain să apară și o serie de benzi desenate. În rest, nu cred că aș putea să inventez eu un personaj… Dacă ar fi musai, aș alege ceva complet neoriginal, gen Dracula sau Terente. Astea cu Terente chiar ar fi benzi desenate pentru adulți (râde). Cred că în ambele cazuri, superputerile sunt clare…

Ștefan (râde): Eu aș merge pe Setilă la care aș adăuga puterea de a opri timpul sau măcar de a-l încetini. Și laser, musai trebuie să tragă cu laser din ochi și să aibă un costum extravagant, în culori închise.Ștefan Mustață & HAC!

Spuneți-mi de noul vostru album. A trecut ceva vreme de la primul și, dacă nu mă înșel, a trecut ceva vreme și de când ați înregistrat piesele pentru cel de acum.

Furia Oarbă
De 3 X H. Horațiu, Haiganu, HAC!

Horațiu: Așa este… Teoretic, noi ne-am planificat să lansăm noul disc, Coming of Age, acum ceva vreme. Din păcate nu a fost posibil. Într-un fel, nu ne pare rău. Am avut timp să îl aducem la o formă de care să fim mulțumiți 100%. Au ieșit anumite piese, au intrat altele. În plus, suntem încântați și de coperta discului. Am avut și ceva schimbări în componență în toți acești ani, dar acum cred că am ajuns la o stabilitate ce ne oferă un plus de confort. Fiecare din colegii mei are o poziție cheie în trupă și acest lucru se simte în echipă. Avem deja câteva demo-uri pentru un următor material de studio și de data asta sperăm să nu mai treacă atâția ani.

Care-i componența actuală a trupei?

Horațiu: — Adi Cotoară chitara bas, Dorian Cazacu – tobe, Ștefan Mustață – chitară solo și Horațiu Ghibu – voce.

Am remarcat că aveți videoclipuri foarte bine făcute, inclusiv unul de animație. Cine vine cu ideile, cum vă alegeți producătorii și piesele?

Ștefan: Tot timpul am avut parte de oameni talentați care au lucrat cu mult drag si dedicație la toate producțiile noastre video. În afară de videoclipul piesei Deeper and Deeper care a fost o producție Duckroom Studios, până anul trecut am lucrat exclusiv cu cei de la Fotofilm365. Cum ai menționat și tu, anul trecut am avut primul clip animat produs de Atelier Pankart, videoclipul fiind suportul video pentru single-ul Corporate Life. Pentru noul nostru single, Mr. Lovejoy, am păstrat colaborarea cu cei de la Fotofilm365, dar am apelat și la cei de la Mc 2. Mc 2 sunt o echipă profesionistă cu multă experiență, iar rezultatul final ne-a depășit așteptările.

Vineri aveți concert. Spune-mi mai multe detalii. Unde, când, cum?

Ștefan: Vineri, pe 24 noiembrie, lansăm acest al doilea album, intitulat „Coming of Age”, la Clubul Țăranului din București, de la ora 20.00. Au trecut 5 ani de la albumul de debut, așadar avem așteptări mari – și noi, și publicul. Am structurat cu atenție playlist-ul și vom cânta piese de pe ambele albume. CD-ul cu noul album e distribuit de A&A. Îl veți găsi în curând în librăriile Cărturești. Prietenul Dragoș Dicu (One night Stand) s-a ocupat de partea grafică și îi mulțumim pe această cale.

În deschidere, o să cânte Ancore. Este, într-un fel, tot un proiect de-al tău. Cum este să cânți și să compui pentru două trupe în același timp? Nu e obositor, nu te „schizofrenizează”?

Ștefan: Da, vineri urc pe scenă de două ori. Prima dată alături de Ancore, un cvartet punk&twist. În Ancore, veți avea ocazia să vedeți și să ascultați trei fete minunate și anume: Oana Marcu, Delia Carp și draga noastră colega Raluca Pascaru. Apoi, alături de Changing Skins împreună cu care, în scurt timp, vom sărbători zece ani de activitate. Ancore este cel mai recent proiect, la care lucrez împreună cu Peter Kolcsar de câteva luni bune. Am vrut să readucem puțin zona de twist, swing, cu noanțe de rockabilly, pe un fond punk. Cred că am reușit să surprindem un pic și nostalgia muzicii românești din anii 70-80… Bine, asta cu simțul umorului și păstrând, bineînțeles, proporțiile. Avem mare noroc cu Oana Marcu (voce) și Delia Carp (backing vocals) care din prima au înțeles despre ce e vorba, ba chiar au venit și cu un aport componistic și cu idei foarte bune pentru aranjamentele muzicale. Este minunat să compui pentru două sau mai multe trupe. E greu să renunți la ideile bune, dar care nu se potrivesc unui anumit gen muzical. Când ai oportunitatea de a scrie și pentru o a doua trupă este perfect. Nu te ”schizofrenizează”… Ba din contră, te ajută să te exprimi fără constrângeri, să duci piesele pâna la capăt în maniera în care sună cel mai bine și îți stimulează imaginația.

Escape the Disease

 

Fluviul șoaptelor. De la BD la proză și înapoi

HAC18Nu a fost nimic planificat. Nu a fost un demers al meu sau al editurii, ci exclusiv inițiativa lui Beniamin Vasile, un tânăr de 19 ani care s-a hotărât să deseneze aventurile lui Haiganu și ale lui Zourazi. El a adaptat ”Fluviul șoaptelor”, primul roman din seria Haiganu, într-o bandă desenată realizată în stilul manga, apoi a trimis câteva pagini pe adresa editurii, iar Mihai a decis publicarea în HAC!. M-a surprins viziunea lui Beniamin și m-a onorat demersul său.

Treaba e că dacă v-a plăcut romanul meu, vă propun să-l citiți și din perspectiva unui desenator. Primul episod a apărut în numărul 25 al revistei ”HAC!”.

 

Despre scris (II) Copilării, violențe și benzi desenate

Revista Orion 3Știu, a devenit un clișeu ce o să spun la început: în anii 80 n-aveam internet, televiziune, jocuri pe calculator. La Brăila, mulți dintre congenerii mei se jucau și se băteau în fața blocului. Aterizat aici din Mangalia, un oraș mic și liniștit de pe litoralul Mării Negre, unde să îți cumperi un Pepsi chiar și de la o alimentară ceaușistă nu era așa un miracol, violența și sărăcia Brăilei m-au șocat. Copiii ăia se băteau serios, cu bâte și bolovani, cu pumni și picioare, se amenințau ori se jefuiau la poarta școlii și în fața cinematografului. Unii dintre ei au performat și au ajuns, la maturitate, capi ai lumii interlope ori au înfundat pușcăria. Mai târziu, am citit și am scris despre ei prin ziare. Povestea e că, nu neapărat conștient, m-am autoexilat din lumea aia, așa că atunci când nu pedalam pe o bicicletă galbenă Pegas Modern cu coarne lungi, ca de Harley Davidson, obișnuiam să-mi petrec zilele în casă jucându-mă, desenând ori citind.

În perioada aia am descoperit Almanahul Anticipația și tot atunci am dat peste revistele Orion, unde am întâlnit primele benzi desenate românești. Îmi amintesc perfect cum discutam cu frate-miu despre desenele tipului ăluia care semna Viorel, legându-și cea de-a treia literă din nume, de anul desenului: Viorel 88, Viorel 89… Pe Viorel Pîrligras l-am cunoscut mai târziu, și am continuat să-i citesc benzile desenate, inclusiv în timpul studenției, la Iași, unde, într-un cotidian local îl publica pe ”Oscar”. Același cotidian care găzduia ”Supernova”, suplimentul în care mi-am publicat prima povestire.

hac24Odată cu numărul 24 al HAC! mă încearcă un sentiment nou. Faptul că îmi apare numele pe aceeași copertă cu al celui care m-a ajutat fără să știe să visez, atunci, în Brăila cenușie a anilor 80, este mai mult decât o mare bucurie. Este bucurie amestecată cu nostalgie, cu un pic de copilărie și de dor de oameni care nu mai sunt. Mulțumesc frumos, Viorel Pîrligras pentru ceea ce nici nu știi că ai făcut pentru mine și, cred, pentru alți copii și adolescenți din anii 80.

Primul SF 100% românesc cu copertă 3D

https://i0.wp.com/gallery.mailchimp.com/f3765642c363b0edd00e3c316/images/de153c88-1460-4c60-9906-37f4ab05d4d7.gif?resize=502%2C691&ssl=1

 

Hai să recapitulăm un pic: 200 de pagini de bandă desenată, articole, schițe, pagini de scenariu. Și acum – ta-na-nam! – copertă 3D. Nu știu ce părere aveți voi despre asta, dar eu sunt încântat și onorat că sunt parte în acest proiect, din ce știu, prima publicație românească cu subiect science-fiction cu copertă 3d și, cu siguranță, prima bandă desenată de acest fel. Dacă vreți să vedeți bijuteria asta, musai să ajungeți la Comic Con. Or să fie acolo toți oamenii din spatele benzilor desenate HAC! și TFB. Și editorul Mihai Ionașcu, și desenatorii Bogdan Chelaru și Andrei Moldovan, și – mare antenție! – coloristul Daniel Rosa Duran, bașca toate fetele din redacție, toți oamenii frumoși care fac posibile asemenea minunății.

coperte personalizateStați așa că vă mai zic. Pe lângă minunăția asta de album, Andrei și Bogdan vor desena la Comic Con coperte personalizate. Fix acolo, în fața ta. Cam cât de cool este să ai o revistă de benzi desenate cu o copertă unică, desenată special pentru tine? Or fi Bogdan Chelaru și Andrei Moldovan oamenii cu care lucrez deja de niște ani, dar eu sigur o să-i pun acum la treabă numai și numai pentru mine.

tablouApoi, dacă vă plac personajele HAC!, aveți ocazia să puneți mâna pe niște printuri de mari dimensiuni cu care să vă decorați pereții dormitorului ori ai biroului.

 

Fluviul Șoaptelor și Testamentul de ciocolată
Testamentul de ciocolatăM-ați întrebat despre ”Testamentul de ciocolată” și m-am gândit să onorez câteva promisiuni. Pe lângă ”Haiganu. Fluviul Șoaptelor”, la Comic Con vor fi disponibile câteva exemplare din ediția a II-a a ”Testamentului de ciocolată”. Vă aștept cu mare drag. Abia aștept să stăm la povești.

Și nu uita de panelul nostru. Sâmbătă. 27 mai. Ora 12.00. Comic Con. Romexpo. București.

TFB – Albumul. La Comic Con

Stai așa că se îngroașă glumă. Mă, deci ne vedem la Comic Con. Sâmbătă, de la 12.00, avem panel. Vorbim, prezentăm, stăm la povești.

Așa… Sunt mai multe chestii grozave pe care echipa HAC! le-a pregătit pentru ceea ce a devenit cea mai importantă sărbătoare a benzilor desenate, iar astăzi o să vă zic despre prima: albumul TFB. Nu mai puțin de 200 de pagini cu benzile desenate SF inspirate de ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, adică tot ce a apărut în cele șase numere TFB, plus articole, sketch-uri, bucăți de scenariu, concept art, pagini cu ink și culoare de bază.

Albumul vine la exact un an de la lansarea primului număr al revistei. Pentru TFB am lucrat alături de Mihai Ionașcu (editor), Bogdan Chelaru (desen) și Daniel Rosa Duran (culoare), iar albumul e un fel de bijuterie a coroanei în proiectul ăsta fiindcă adună toată munca noastră, înfășurată cu multă pasiune pe cea mai frumoasă poveste românească.

Nu uitați: sâmbătă, 28 mai 2016, ora 12.00, East European Comic Con – Centrul expozițional Romexpo București. Revin curând cu vești despre alte lucruri ce se coc pentru Comic Con în laboratoarele HAC! BD.