Mai multe detalii AICI.
Despre credibilitate şi ridicol în politica de la noi
Fapt este că în România, atunci când eşti candidatul unui partid şi pierzi alegerile, aluneci de pe culmile extazului în ghearele agoniei. Şi toţi oamenii de lângă tine îşi scot pumnalele şi se leapădă de tine, iar din exponentul a mii de membri de partid şi milioane de votanţi, te trezeşti singur, în război cu toţi cei care până mai ieri îţi erau aliaţi, colegi ori prieteni. Eşti ca un mascul în colţii călugăriţei, după o partidă de amor. Iar Geoană ştie probabil cel mai bine cum stau lucrurile în astfel de situaţii. Şi cât de mică este distanţa dintre mantia de prinţ şi buleandra de cerşetor. Să ştii să pierzi este, în astfel de cazuri, o artă mai mare decât să ştii să câştigi. Citește mai departe…
Cu motocentaurii la păscut
”Motocentauri pe acoperișul lumii” este o antologie de proză F&SF apărută în România pe la mijlocul anilor 90. Un volum-manifest al unui grup de scriitori din care nu lipseau Michael Haulică, Dănuț Ivănescu, Don Simon, Doru Stoica, Ionuț Bănuță… Eu am crescut citindu-le textele, așa că dacă prin cine știe ce minune găsiți cărticica aia, nu ezitați să o citiți. Eu sper să fie reedidată cândva. Cartea mi-a venit în minte ieri, când mi-am scos motocentaurul la păscut pentru ultima oară anul ăsta. Winter is coming…
Mai jos câteva imagini de la plimbarea de ieri. Și o să vă mai îndemn să ascultați ceva, o trupă pe care am descoperit-o ieri, în club Zodiar din Galați: Changing Skins.
Liniuțe
- În Observator Cultural, un răspuns la întrebarea ”De ce scriu atât de rau rar (
)?”, într-o anchetă realizată de Michael Haulică. AICI.
- Book Trailerul realizat de Paul Petre pentru ”Fingers and other fantastic stories” a depășit 700 de vizualizări pe YouTube. În ultima perioadă a apărut pe BookBlog, pe CititorSF.ro și pe blogul lui Ciprian Mitoceanu. Mulțumesc tuturor pentru sprijin.
- Ann și Jeff VanderMeer au lansat Weird Fiction Review. Interviuri și texte faine. Și ciudate, evident
- Ieri am avut o surpriză extrem de plăcută. Unul dintre scriitorii români pe care îi prețuiesc foarte mult mi-a trimis un text. Prima lui povestire după o lungă perioadă de pauză. Delicios textul, mai multe nu vă spun.
- Nu mai este chiar o noutate, dar o să semnalez si eu articolul despre România din Enciclopedia Science-Fiction. AICI.
- Azi îmi scot motorul pentru ultima oară pe anul ăsta. Începe hibernarea.
- Mâine o să beau bere de cireșe.
- Ne vedem la târgul de carte peste vreo 2 săptămâni.
O patrie de exilați
Citeam nu de mult în “Revista 22″ un scurt text semnat de Sorin Alexandrescu despre exilul lui Cioran şi mi s-a înfipt în minte o frază – “Dezrădăcinarea nu duce la (o nouă) înrădăcinare, ci la pierderea oricărui sentiment al patriei” – adevăr pe care l-am intuit cumva la vremea la care, la fel ca mulţi dintre prietenii mei, eram pe cale să las România în urmă şi să-mi caut drumul pe continentul nord-american. Citește mai departe…
Obiectiv Cultural nr. 11
Un interviu cu Norman Manea, articole de Radu Aldulescu, Ovidiu Pecican, Laszlo Alexandru, Michael Haulica, Bogdan Hrib, Adrian Buzdugan, proza si poezie… Astazi, la chioscurile de ziare din Braila. Gratuit. Numărul 11 al Obiectiv Cultural. Sau pe net, AICI.
Lucruri despre care nu se scrie
Lucruri despre care se vorbeşte în şoaptă. Lucruri despre care nu se scrie. Lucruri trecute sub tăcere. Fiindcă poliţia nu se bagă, fiindcă pentru multă lume liniştea e profitabilă. Şi fiindcă jurnaliştii nu au dovezi. Citește mai departe…
Prietenii mei, eroii mei. Povestea unui mic articol
Nu prea (mai) citesc Formula AS, deși am vechi cunoștințe din timpul facultății care lucrează acolo, oameni cu un condei pentru reportaj de lăcrimezi citindu-le textele. Nu prea citesc eu Formula As, dar semnătura Natașei Galche mi-a atras atenția când am citit articolul ăsta din Dilema Veche și ne-am ”împrietenit” pe FaceBook fără a schimba însă prea multe cuvinte de prin aprilie și până ieri. Ieri însă, Natașa mi-a trimis o serie de fotografii și câteva cuvinte. De la balconul apartamentului său vedea cel de-al șaselea accident în vreo trei luni. O bufnitură, o mașină răsturnată. Apoi lucrul care a impresionat-o cel mai mult și care a făcut-o să nu lase jos aparatul de fotografiat. ”Cel care a salvat un copil din masina avariata m-a impresionat foarte tare. Efectiv, cand a vazut ca accidentul s-a produs, a rupt-o la fuga, s-a urcat pe masina, desi aceasta era rasturnata si a scos un copilas de acolo”, mi-a scris Natașa. Am sunat-o fără să privesc cu atenție imaginile și am ascultat mărturia ei de martor-cu-experiență-în-urmărit-accidentele-de-la-Școlilor-colț-cu-Independenței. ”… s-a urcat pe mașină deși roțile încă se învârteau… a scos un copil… apoi a plecat”. Natașa îmi vorbea, fără îndoială, despre un erou. Apoi m-am uitat cu atenție la poze. Și am realizat că mai am un martor pe care pot să-l sun. Era chiar eroul descris de Natașa. Claudiu. Gaius, după cum îi spunem noi de vreo 20 de ani. Unul dintre foarte puținii prieteni din adolescență care au rămas în Brăila. Imaginile surprinse de Natașa vorbesc de la sine.
Detalii despre tamponarea cu pricina găsiți AICI. Eu o să mă mândresc cu Gaius postând o fotografie de la un drum spre Vama Veche. Și o piesă, firește. The hero of the day.





















