”Haiganu. Fluviul șoaptelor”. Citește-l gratis și înaintea tuturor!

Haiganu. Fluviul Șoaptelor

”Haiganu. Fluviul șoaptelor” este cea mai frumoasă dintre cărțile mele. Și când zic frumoasă, nu mă refer la stil, la poveste ori la personaje fiindcă n-am de gând să mă laud singur :). Ci, pur și simplu, la felul în care arată. Hârtie volumetrică, desene și hărți la interior, tehnoredactare atentă. Sunt tare bucuros. Mihai Ionașcu, editorul, și graficianul Andrei Moldovan au făcut un om fericit. Apoi ne-am gândit să împărțim cu cineva fericirea asta a mea, așa că am pus la bătaie niște cărți, gratuit, pe Goodreads. Tot ce trebuie să faci este să apeși, mai jos, pe ”Enter Giveaway” și să intri în cursa pentru unul dintre cele 20 de exemplare. Succes la tragerea la sorți și lectură plăcută! Dacă îți va fi pe plac ori ba, nu uita să lași un review. Contează mult pentru mine să îți știu părerea.

Goodreads Book Giveaway

Haiganu. Fluviul Șoaptelor by Marian Coman

Haiganu. Fluviul Șoaptelor

by Marian Coman

Giveaway ends November 09, 2015.

See the giveaway details
at Goodreads.

Enter Giveaway

15 este cea mai faină zi a lunii!

hac19Pentru mine așa e. Fiindcă pe 15, în fiecare lună, apare pe piață una dintre cele două reviste de benzi desenate pentru care scriu scenarii (HAC! și TFB). Le găsiți în Carrefour, Kaufland, în magazinele Inmedio, în benzinării, diverse chioșcuri și librării, iar de astăzi și în Mega Image. Astăzi (pe 15, da) a apărut numărul 19 al HAC! ce conține povestea care, din tot ce am scris până acum pentru HAC, îmi este cea mai dragă. Se numește ”Se alege praful” și este desenată de Cristian Dârstar, în vreme ce culoarea îi aparține lui Daniel Rosa Duran. Coperta realizată de Andrei Moldovan surprinde fidel, cred, dramatismul pe care am încercat să-l imprim acestui ”text desenat”. Sper să vă placă. Sper să vă miște un pic, da.

Eroi fara voie
Eroi fara voie

Ziua de 15 octombrie mi-a adus o bucurie în plus. Și chiar dacă nu am reușit să ajung la București, la lansare, mă bucur tare mult de apariția volumului ”Eroi fără voie”. Este antologia scrisă de Secția 14, adică de o parte dintre absolvenții primei ediții a atelierului de science-fiction și fantasy la care, alături de Michael Haulică, Oliviu Crâznic și Florin Pîtea am fost un fel de… nu știu. Probabil că termenul cel mai potrivit este ”coach”, deși, pentru ceea ce am făcut eu este prea mult – e bun pentru Maic, în schimb. În fine… Autorii povestirilor cuprinse în antologie sunt Iulia Albota, Mihai Alexandru Dincă, Andrei Duduman, Georgian Enuță, Mihai Giulvezan, Alexandra Medaru, Alexandru Orbescu, Andrei Panțu, Adrian Poenaru, Adrian Răducan, Valeriu Tudose. O să mai auzim de ei, zic.

Să aveți câte o zi de 15 în fiecare zi, iar dacă e și zi de salariu, cu atât mai bine 🙂

”Fluviul șoaptelor” e gata

Haiganu. Povestea continuă

”Haiganu. Povestea continuă”

(fragment din scrisoarea către cititori plublicată în numărul 18 al revistei HAC!)

Episodul 18 din ”Fluviul șoaptelor” este ultimul care apare în revistă. (…) Vestea bună este că, în curând, într-un format special, cu hărți, desene și alte surprize, cititorii îl vor putea reîntâlni pe Ochilă în romanul ”Fluviul șoaptelor”, o ediție completă și revizuită. O carte adevărată. Așa cum merită Haiganu, singurul dintre Cei Mari care pășește prin lume.

Când am început ”Fluviul șoaptelor”, mi-am propus să scriu o povestire, cel mult o nuvelă. Nu știu ce m-a împins de la spate să sap din ce în ce mai adânc în jurul planului pe care mi-l schițasem în minte pentru ”povestea pentru HAC”. La început au fost telefoanele lui Mihai Ionașcu, principalul ”vinovat” pentru existența acestui text, apoi semnalele venite din partea unor cititori. S-a întâmplat apoi ca ”Fluviul șoaptelor”, textul început mai mult în joacă în urma unui schimb de mesaje cu ”băieții de la revista de benzi desenate pe care i-am cunoscut pe Facebook”, să devină principala mea activitate. Haiganu zis și Ochilă, zeul ciclop din Lumea lui Harap Alb, mi-a pretins să mă supun cu totul Lui. Am renunțat la jobul de la ziar și, în cea mai mare parte a timpului, îi construiesc lumea scriind pentru ori despre el. (…)

Vreau să profit de ocazie și să mulțumesc cititorilor HAC! pentru bucuria și ospitalitatea cu care au permis infiltrarea, număr de număr, a câtorva pagini de proză într-o publicație dedicată prin excelență celei de-a noua arte. Și, alături de Haiganu, să mă înclin în fața voastră, adevărații zei ai Lumii lui Harap Alb.

Cu drag,
Marian Coman

VIDEO. Un interviu pentru GeekZone

Nu o să stau acum să explic ce înseamnă geek, însă e bine să aflați că GeekZone este prima comunitate de geeks din România. 🙂 Ei bine, în ziua lansării TFB, fetele de la GeekZone mi-au luat un interviu. Pe care, dacă sunteți interesați de benzi desenate, de HAC sau TFB, îl puteți urmări mai jos.

LATER EDIT: Despre termenul geek, un articol lămuritor aici: http://geekzone.ro/a-fi-sau-a-nu-fi-geek-13/

Lansarea TFB a fost un act de magie

Da. Asta e impresia mea și acum, la aproape o săptămână de la evenimentul desfășurat la Comic Con. Am fost plecat o vreme și n-am apucat să scriu cât de bucuros, de mândru, de fericit m-am simțit sâmbăta trecută, cât de mult m-a încărcat întâlnirea cu cititorii la Romexpo. Lansarea TFB a fost fără nicio îndoială un act de magie. Iar magic a fost publicul.

Toți oamenii aceia – câți erau oare? Câteva sute, o mie? – mulți, frumoși, curioși. Sunteți magici, dragilor! Și vă mulțumesc că ne sunteți alături.

HAC 16

HAC 16
HAC 16

Abonații au primit deja numărul 16 al revistei HAC! (Harap Alb continuă), singura revistă profesionistă de benzi desenate românești. Pe lângă aventurile lui Ștefan zis și Harap Alb (desen Andrei Moldovan, culoare Daniel Rosa Duran), în numărul acesta am continuat povestea Regelui Cioară (desen Cristian Dârstar, culoare Daniel Rosa Duran), precum și foiletonul Fluviul Șoaptelor. Revista mai conține un articol despre tot ceea ce a apărut în ultima vreme în ”mica lume a benzilor desenate din România” precum și primul episod din ”Harap Alb se întoarce”, o haioasă bandă desenată realizată de Octav Ungureanu.

De mâine, revista poate fi găsită la chioșcuri, în mall-uri și benzinării. Sau poate fi comandată de azi în noul shop Supererou.

Listă cu chestii

Trec printr-o perioadă foarte încărcată și aș vrea să punctez aici niște lucruri. Mai mult pentru mine, cred, pentru ca mai târziu să mă gândesc la ele.


ieri după-amiază am avut o întânire cu o mulțime de tineri superbi în cadrul Conferințelor BookLand Evolution. Am vorbit despre libertate, despre literatură și benzi desenate, despre jurnalism și societate civilă. Am vorbit și despre motociclete, despre prietenii mei plecați în străinătate ori despre cei care nu mai sunt. Am discutat despre cât de important este să te lupți pentru drepturile tale și ale celor din jurul tău. M-a încărcat cu energie povestea asta, așa că le mulțumesc pentru invitație organizatorilor. Contați pe mine și data viitoare.

astăzi am fost la radio ProFm, în emisiunea Danei Potorac. O reîntâlnire pe calea undelor cu Monica Macovei și Mihai Răzvan Ungureanu.

– tot astăzi a fost și ultima mea zi de redactor șef la Obiectiv, ultima zi de full job la ziar. După vreo 15 ani de tocit birourile redacțiilor, din care mai bine de 13 în aceeași firmă, desprinderea asta e dureroasă. Mai dureroasă decât mi-am imaginat. Le mulțumesc încă odată colegilor mei pentru tot ceea ce am trăit împreună. Cândva o să scriu despre anii ăștia.

– de mâine până duminică o să fiu la Comic Con împreună cu echipa HAC!

duminică o să votez cu Klaus Iohannis și o să merg la Teatrul Nottara să văd ”Portugalia”, cu Alin Florea în rol principal.

luni seară mă întâlnesc cu gașca de la Atelierul de scriere creativă despre care am vorbit AICI.

– de marți sunt scriitor.

Renunț la presă

IMG533Renunț la presă pentru o vreme.

Mă retrag din aventura pe care am început-o în 1999 la Opinia Studențească și pe care am continuat-o la Libertatea, Brăileanul, Monitorul de Brăila, Monitorul de Galați și, în cele din urmă, Obiectiv – Vocea Brăilei.

14 noiembrie va fi ultima mea zi în funcția de redactor șef, ultima mea zi de ziarist.

Plec fiindcă am nevoie de timp pentru scris. Pentru scris literatură. Și fiindcă vremea trece, iar poveștile din mine se cer afară. Fiindcă sunt în primul rând scriitor și abia apoi jurnalist.

Sunt profund atașat de Obiectiv, de echipa și de valorile pentru care am muncit împreună. Sunt mândru de tot ceea ce noi am realizat în cei 13 ani de când lucrez în această echipă, de faptul că am reușit să facem presă de opoziție într-un oraș sărăcit în care și politicienii de opoziție sunt cumva la putere. Le sunt recunoscător tuturor colegilor mei, foști și actuali, alături de care am învățat să o luăm în fiecare dimineață mereu de la capăt și să ne bucurăm mereu de noi începuturi. O să rămân un cititor și un colaborator al ziarului unde, din când în când, o să mai scriu câte un editorial.

Le mulțumesc din suflet colegilor, colaboratorilor și cititorilor care ne-au fost alături și îi asigur de întreaga mea prețuire.

Renunț la presă. Pentru o vreme.

Mai există scăpare?

Când procesele marilor corupţi se amână cu anii până în buza termenului de prescriere a faptelor mai există scăpare? Când judecători de la cele mai înalte instanţe sunt prinşi cu şpaga în sac mai există scăpare? Mai există scăpare când sentinţele sunt scoase la vânzare, iar unii magistraţi îşi negociază preţul conştiinţei în lift, în veceu ori pe stradă? Mai există scăpare pentru justiţie? Citește mai departe…

”Omulețul din perete” în antologia ARGOS UNU.

Argos UnuCând raza de lumină străbate camera, îmi pare că bezna ţipă. Că scrâşnete subţiri, ca de dinţi loviţi unul de altul se aud pe lângă mine. Şi că umbrele se retrag stânjenite-n pereţi.

Toate, în afară de una. Din peretele din faţa mea pare ieşit pe jumătate un om. Un om… Un om e prea mult spus. Un pitic mai degrabă. Un pitic ce-şi agită mâinile de umbră către mine. Când îndrept lanterna către el, omuleţul nu dispare, însă rămâne nemişcat şi-şi pierde volumul. Pare doar o pată pe perete. Ei bine, abia atunci mă sperii cu adevărat, îmi închid ochii şi lanterna şi mă rog să adorm, îmi implor visele să vină peste mine şi să-mi coloreze noaptea.

 

La Bookfest va apărea prima antologie realizată cu povestiri publicate în revista Argos, în primul ei an de apariție. Lansarea va avea loc sâmbătă 31 mai, ora 15.30, la standul Herg Benet – Corp C1, stand B22 (după lansarea cărților Millennium Books). În colecția realizată de Michael Haulică este cuprins și textul din care am citat mai sus, povestirea ”Omulețul din perete” publicată inițial în numărul 4 al revistei Argos (disponibil acum GRATUIT pe site-ul Elefant.ro).

Antologia mai conține povestiri semnate de Aurel Cărășel, Oliviu Crâznic, Stefania Cristina Czeller, Andrei Gaceff, Radu Pavel Gheo, Dănuț Ivănescu, George Lazăr, Doru Stoica și Marian Truță.

Să aveți poftă!