”Fluviul șoaptelor” e gata

Haiganu. Povestea continuă

”Haiganu. Povestea continuă”

(fragment din scrisoarea către cititori plublicată în numărul 18 al revistei HAC!)

Episodul 18 din ”Fluviul șoaptelor” este ultimul care apare în revistă. (…) Vestea bună este că, în curând, într-un format special, cu hărți, desene și alte surprize, cititorii îl vor putea reîntâlni pe Ochilă în romanul ”Fluviul șoaptelor”, o ediție completă și revizuită. O carte adevărată. Așa cum merită Haiganu, singurul dintre Cei Mari care pășește prin lume.

Când am început ”Fluviul șoaptelor”, mi-am propus să scriu o povestire, cel mult o nuvelă. Nu știu ce m-a împins de la spate să sap din ce în ce mai adânc în jurul planului pe care mi-l schițasem în minte pentru ”povestea pentru HAC”. La început au fost telefoanele lui Mihai Ionașcu, principalul ”vinovat” pentru existența acestui text, apoi semnalele venite din partea unor cititori. S-a întâmplat apoi ca ”Fluviul șoaptelor”, textul început mai mult în joacă în urma unui schimb de mesaje cu ”băieții de la revista de benzi desenate pe care i-am cunoscut pe Facebook”, să devină principala mea activitate. Haiganu zis și Ochilă, zeul ciclop din Lumea lui Harap Alb, mi-a pretins să mă supun cu totul Lui. Am renunțat la jobul de la ziar și, în cea mai mare parte a timpului, îi construiesc lumea scriind pentru ori despre el. (…)

Vreau să profit de ocazie și să mulțumesc cititorilor HAC! pentru bucuria și ospitalitatea cu care au permis infiltrarea, număr de număr, a câtorva pagini de proză într-o publicație dedicată prin excelență celei de-a noua arte. Și, alături de Haiganu, să mă înclin în fața voastră, adevărații zei ai Lumii lui Harap Alb.

Cu drag,
Marian Coman

Cam cât de tari sunt oamenii ăștia?

HAC 18

Când scrii scenarii pentru benzi desenate, ceea ce te împinge cel mai tare de la spate este nerăbdarea de a vedea felul în care desenatorul redă ceea ce tu ți-ai imaginat și ai pus, în câteva cuvinte, pe hârtie. Iar sentimentul pe care îl ai văzând personajele prinzând contur este acela că te afli în apropierea unui miracol. Exagerând un pic, dar nu foarte mult, ca scenarist de benzi desenate joci mai degrabă rolul muzei pentru creator și nu tocmai pe cel al creatorului însuși. Firește, este importantă povestea, ai putere de viață și de moarte asupra personajelor, multe lucruri din procesul creației sunt în mâna ta. Însă nimic nu se compară cu talentul unui desenator bun și cu felul în care reușește să transforme cuvintele ieșite din alambicul tău creator, filtrându-l prin propriul alambic, în desene. Banda desenată e rezultatul fascinant al unor creiere legate în serie. Ceea ce scenaristul își imaginează suferă apoi mutații extraordinare în imaginația graficianului și, mai apoi, o altă serie de mutații, în imaginația coloristului. Asta fără a mai pune la socoteală rolul important al editorului și al altor oameni implicați în procesul creației.

Am avut și am privilegiul să lucrez cu artiști excepționali pentru HAC și TFB, iar felul în care ei transformă în imagini cuvintele continuă să mă fascineze. Vă recomand cu multă căldură noul număr al revistei HAC! (Harap Alb continuă) ca să vă bucurați de talentul graficianului Andrei Moldovan și de cel al coloristului Daniel Rosa Duran. Oamenii ăștia sunt excepționali și ar fi păcat să pierdeți așa o treabă.

VIDEO. Un interviu pentru GeekZone

Nu o să stau acum să explic ce înseamnă geek, însă e bine să aflați că GeekZone este prima comunitate de geeks din România. 🙂 Ei bine, în ziua lansării TFB, fetele de la GeekZone mi-au luat un interviu. Pe care, dacă sunteți interesați de benzi desenate, de HAC sau TFB, îl puteți urmări mai jos.

LATER EDIT: Despre termenul geek, un articol lămuritor aici: http://geekzone.ro/a-fi-sau-a-nu-fi-geek-13/

HAC 16

HAC 16
HAC 16

Abonații au primit deja numărul 16 al revistei HAC! (Harap Alb continuă), singura revistă profesionistă de benzi desenate românești. Pe lângă aventurile lui Ștefan zis și Harap Alb (desen Andrei Moldovan, culoare Daniel Rosa Duran), în numărul acesta am continuat povestea Regelui Cioară (desen Cristian Dârstar, culoare Daniel Rosa Duran), precum și foiletonul Fluviul Șoaptelor. Revista mai conține un articol despre tot ceea ce a apărut în ultima vreme în ”mica lume a benzilor desenate din România” precum și primul episod din ”Harap Alb se întoarce”, o haioasă bandă desenată realizată de Octav Ungureanu.

De mâine, revista poate fi găsită la chioșcuri, în mall-uri și benzinării. Sau poate fi comandată de azi în noul shop Supererou.

„Fluviul șoaptelor”. În ”Harap alb continuă” nr. 7

 

 

hac 7
Toamna se numără revistele și textele mele prinse în ele…

Mâine seară, joi 17 octombrie, de la ora 19.00, se lansează în București, la Music Club, în strada Barației nr. 31 (în apropierea magazinului Cocor), numărul 7 al revistei ”Harap Alb continuă”, singura publicație profesionistă de benzi desenate din România. Evenimentul este unul cu totul și cu totul special fiindcă ”HAC” împlinește un an, așa că surprizele se vor ține lanț. Momentul va prilejui și un concert susținut de punk-menestreii de la Ad Hoc ce-și lansează astfel albumul de debut care însoțește gratuit revista. Tot gratis e și intrarea la eveniment, precum și posibilitatea de a citi un nou episod din nuvela ”Fluviul șoaptelor”. Ne vedem mâine seară. 😉

 

Fluviul șoaptelor

Ep. VII. Căutări

Zourazi

Parcă ar fi avut pleoapele date cu clei. Le ridică greu și tot ce văzu prin crăpătura lor fu o amestecătură de umbre și lumini.

-Mi-e foame, făcu de-ndată ce simți arsura din pântece și sări apoi în picioare orbecăind prin pâcla în care siluete mici și întunecate se foiau de colo colo.

-Mi-e foame, făcu din nou și-și auzi glasul răgușit și stins.

O umbră fugi din calea lui și o alta îi sări alături.

-Mi-e foame, făcu umbra de lângă el și lui Zourazi îi păru că recunoaște vocea, apoi băiatul apucă să o deslușească lângă el pe Dida.

Dar, mai mult decât să o vadă, Zourazi îi simți mirosul. Apoi adulmecă mai departe, iar miresmele îi desenară în minte casa în care se afla și făpturile vii din apropiere. Foamea îi umplea gura de apă și, lingându-și buzele, îi păru că are dinții mai mari, mai ascuțiți și mai puternici. Se pomeni urlând, apoi o luă la goană, cu Dida alături, urmându-și instinctele, urmându-și foamea. Citește mai departe…