Pentru o dreaptă fracturată

Există o anumită îngrijorare, uneori cu tonuri întunecate, chiar şi printre colegii jurnalişti, pornită de la faptul că ar fi mult prea mulţi „candidaţi de dreapta”. Că pe lângă Klaus, marele candidat al marei alianţe de dreapta, s-au apucat să candideze şi alde Udrea, Diaconescu ori Monica Macovei. Asta ca să nu-i mai punem la socoteală pe stângiştii deghizaţi, alde Ghişe ori Tăriceanu. Citeste mai departe…

Prezidenţiabilul Ponta va fi religios sau nu va fi deloc

Departe de magnetismul pe care-l aveau exerciţiile de oratorie din perioada de aur a USL, când actualul premier şi fostul său tovarăş de luptă, liberalul Crin Antonescu, electrizau mulţimile bine injectate cu mesajele tonomatelor voiculesciene, discursul prin care Victor Ponta şi-a lansat marţi candidatura la prezidenţiale a schiţat câteva dintre liniile pe care consultanţii săi i le-au trasat pentru viitoarea campanie electorală.

De departe, cea mai revoltătoare dintre aceste „linii de forţă” este cartea confesională pe care premierul o aruncă în joc, prefigurând o luptă ce va aminti ori de Evul Mediu întunecat ori de războaiele religioase din Orientul Mijlociu. Citește mai departe…

Cui îi este frică de Monica Macovei?

Îmi imaginez că un text despre Monica Macovei publicat într-un ziar din Brăila ar stârni ori un căscat intens ori câteva înjurături bine plasate. Îmi asum acest risc şi o să scriu astăzi pentru minoritatea (?) tăcută, lucruri pe care ea, minoritatea, probabil le ştie, dar care merită să fie repetate. Citește mai departe…

Complici la delapidare

O să spun ce cred pe şleau: intenţia municipalităţii de a pompa 6 miliarde în două sensuri giratorii este o tentativă clară de a drena o bucată zdravănă din bugetul public în buzunarele unor oameni de afaceri mai mult sau mai puţini oneşti. Este o încercare de rapt asupra banilor brăilenilor, iar trecerea prin Consiliul Local Municipal a acestui proiect de hotărâre nu este nimic altceva decât acoperirea în acte şi pasarea responsabilităţii acestei hoţii pe capul şi pe mâinile consilierilor. Citește mai departe…

Mai există scăpare?

Când procesele marilor corupţi se amână cu anii până în buza termenului de prescriere a faptelor mai există scăpare? Când judecători de la cele mai înalte instanţe sunt prinşi cu şpaga în sac mai există scăpare? Mai există scăpare când sentinţele sunt scoase la vânzare, iar unii magistraţi îşi negociază preţul conştiinţei în lift, în veceu ori pe stradă? Mai există scăpare pentru justiţie? Citește mai departe…

Stancu şi Georgescu. Duelul mitocanilor

„Consider că este un abuz ca noi să stăm să ne rugăm de angajaţii acestor instituţii, nişte indivizi certaţi cu bunele maniere, până la urmă şi la coadă, nişte «manivele», că ăsta este termenul folosit vizavi de angajaţii şoferi ai instituţiilor, ca să avem şi noi loc de parcare când venim la aceste şedinţe”. Declaraţia îi aparţine unui consilier judeţean şi a fost rostită în cadrul ultimei şedinţe de Consiliu, săptămâna trecută. Citește mai departe…

Şi Băsescu ce zice?

După ce şi-a amărât gura, sângele şi conştiinţa cu veninul din pocalul şi din colţii social-democraţilor, Partidul Naţional Liberal se reînscrie pe banda firească a autostrăzii politice, în dreapta, acolo unde îşi reîntâlneşte foştii aliaţi democraţi din vremea alianţei D.A. Crin Antonescu, Vasile Blaga, Gheorghe Flutur, Ludovic Orban şi Sorin Frunzăverde la aceeaşi masă. Este ca odinioară, ca în vremurile lor bune, nu-i aşa? Lipseşte parcă un Călin Popescu Tăriceanu, virusat iremediabil de social-democraţi.
Şi mai lipseşte, parcă, ceva. Lipseşte aerul reformatorilor, pare-mi-se. Cu Monica Macovei în drum spre Bruxelles, Blaga redevine vocea principală a PDL şi dreapta reîncepe să sune la fel de înfundat şi de fals ca până mai acum câteva luni. Citește mai departe…

De ce-l ascunde Stancu pe Nica

Fost ministru în mai multe guverne, deputatul Dan Nica este liderul filialei din Galaţi a PSD şi unul dintre baronii social-democraţi feriţi până acum de tirurile presei centrale ori locale. Personaj deosebit de influent în partid, Nica a reuşit să rămână în picioare atât pe vremea lui Iliescu, cât şi pe cea a lui Năstase, Geoană ori, mai nou, Ponta. Fără excentricităţile lui Mazăre, fără aerele lui Oprişan ori golăneala lui Nicuşor Constantinescu şi, mai ales, fără răbufnirile încărcate de testosteron ale lui Stancu, Dan Nica pare că a ştiut să-şi poarte corabia, cu succes, numai prin apele limpezi ale politicii. Ministru în câteva guverne, ba la Interne, ba la Comunicaţii, parlamentar vreme de aproape 20 de ani, Nica a păstrat în politică ceva din zâmbetul lui Ion Iliescu, dar şi din şmecheria doctă a lui Năstase ori din urzelile lui Viorel Hrebenciuc. Citește mai departe…

Fă!

Trebuie să recunoaştem că de la iliescianul „măi, animalule”, discursul în social-democraţia românească a evoluat considerabil până la „Tu ce faci, fă, Doina, aici?”. Se vede treaba că Victor Ponta are un soi de simţ al umorului pe care tătuca Iliescu, cu tot zâmbetul său înşirat pe faţă, nu-l avea. Ponta pare a fi combinat bădărănia iliesciană cu mitocănia lui Adrian Năstase care ne invita cândva să-i numărăm ouăle, în vreme ce de la înaintaşul său Mircea Geoană a preluat talentul de a se lăfăi în situaţii penibile, doar că şi-a menajat psihicul printr-o lipsă totală de empatie. Citește mai departe…

Copilul defavorizat. Schimb de scrisori cu Rizea

Săptămâna trecută, în urma editorialului „Boicotez PSD. Cine se bagă?”, deputatul Cristian Rizea mi-a trimis un drept la replică, nemulţumit de faptul că l-am menţionat pe post de „paraşutat de la Bucureşti”. Textul domnului Rizea, dar şi răspunsul meu, în rândurile ce urmează. Citeşte mai departe…