Sub lovituri de ciocan

Peste 70.000 de oameni au ieșit pe străzile Budapestei în sprijinul Universității Central Europene
Foto: http://hungarytoday.hu/

În Ungaria lui Viktor Orban, democraţia înregistrează lovitură după lovitură. Intrând rapid în U.E., în NATO şi în spaţiul Schengen, Ungaria a fost un exemplu de dezvoltare, luminând traseul unor state precum România ori Bulgaria care nu reuşeau să găsească o cale pentru a ieşi din lunga perioadă de tranziţie de la comunism către democraţie. Odată cu revenirea la putere a lui Orban în 2010 şi cu ascensiunea partidului său, Ungaria a început să se distanţeze de valorile europene. La mai puţin de un an de la preluarea puterii de către Fidesz, la 1 ianuarie 2011, Legea Presei promovată de Orban sufoca libertatea cuvântului scris în ţara vecină, în ciuda criticilor venite de la Washington ori Bruxelles. Apoi au urmat noi şi noi lovituri (doar una dintre ele, care avea în vedere limitarea accesului la internet, a eşuat în 2014, în urma unor proteste masive) care au culminat, săptămâna trecută, cu adoptarea unei legi ce modifică statutul universităţilor, lege menită de fapt să închidă Universitatea Central Europeană înfiinţată din ’91 la Budapesta de către miliardarul George Soros. Da, acelaşi Soros folosit ca inamic naţional şi de propaganda PSD, pe aceeaşi voce cu propaganda rusă din România, în fond, unul dintre oamenii care prin oportunitatea acordată tinerilor de a studia în străinătate, ca să dau un singur exemplu, a contribuit masiv la implementarea valorilor democraţiei în ţările din estul Europei. Revenind la situaţia din Ungaria, luni, preşedintele Janos Ader a promulgat legea care ar putea închide universitatea fondată de Soros, în ciuda protestelor de duminică ce au scos în stradă peste 70.000 de oameni, iar dacă prevederile ei intră în vigoare, putem spune că după libertatea cuvântului scris, Budapesta reprimă şi libertatea gândirii.

Zahra Dogan, condamnată la aproape 3 ani de pușcărie pentru o pictură Foto: http://voiceproject.org

Cazul Ungariei nu este singular. În Turcia lui Erdogan, situaţia este similară, ba chiar mult mai dramatică. Turcia, altă ţară care până nu de mult era un exemplu de dezvoltare economică şi un model de democraţie, a devenit un stat eşuat. Sunt ani deja de când, pe modelul Orban, Erdogan lovea încet dar sigur în libertatea presei şi în drepturile omului, dar tirul s-a accelerat în ultima vreme. Proiectând în mentalul colectiv un “inamic naţional” similar lui Soros, Fethullah Gülen pe numele său, şi profitând de o tentativă de lovitură de stat al cărei context rămâne neelucidat, Erdogan a trecut la represalii masive, iar loviturile regimului său au băgat în mormânt libertatea de expresie. O mulţime de jurnalişti şi profesori au rămas pe drumuri ori au înfundat puşcăria. Ba chiar, de parcă nu ar fi fost deja absurd, Zehra Dogan, o tânără artistă de origine kurdă, a fost condamnată la aproape 3 ani de puşcărie pentru vina de a fi pictat un tablou cu ruinele rezultate în urma intervenţiei forţelor de securitate turce împotriva kurzilor din provincia Mardin.

O imagine simbol pentru intervenția autorităților în timpul protestelor din Rusia Foto: http://www.bbc.com

Ungaria şi Turcia mai au un numitor comun şi acesta este atenţia de care se bucură în faţa lui Vladimir Putin. În fond, atât Viktor Orban cât şi Recep Tayyip Erdogan par să împartă cu preşedintele Federaţiei Ruse aceeaşi viziune legată de valoarea drepturilor omului. Asasinarea oponenţilor lui Putin, brutalitatea cu care au fost înăbuşite recentele proteste anticorupţie din Moscova, Sankt Petersburg şi din alte oraşe ale Federaţiei Ruse, invadarea Crimeei, sunt gesturi care îl descriu mai bine decât ar face-o cuvintele pe liderul care i-a inspirat pe premierul Ungariei şi pe preşedintele Turciei, iar relaţiile dintre Moscova şi Ankara, respectiv Budapesta sunt pe cale să basculeze cu totul sistemul geopolitic, ameninţând construcţia europeană şi actualul sistem de alianţe, cu atât mai mult cu cât lumea pare a se-ncinge cu totul de la un capăt la altul.

Ei bine, mi-e destul de limpede că acest model de lider devine din ce în ce mai atrăgător pentru mulţi dintre politicienii români care se visează ba Putin, ba Erdogan ori Viktor Orban şi că pericolul ca el să fie preluat în România şi în alte ţări din Estul Europei este real. De luni de zile, instituţiile care au lucrat în favoarea consolidării statului de drept în România se află sub tirul loviturilor de baros ale mafiei, presă liberă nu mai există din timpul crizei economice decât pe ici, pe colo, în rest doar un pospai ce acoperă chipul hâd al unui jurnalism dependent de partea cea mai infectă a mediului politic, propaganda puterii cântă pe-acelaşi ton cu cea rusească, loviturile aplicate economiei de piaţă prin naţionalizări mascate şi intervenţionism sunt din ce în ce mai dese, instituţiile culturale performante au fost scuturate de profesionişti devenind forme fără conţinut cu rol de sinecuri pentru prietenii regimului, iar mediul academic a devenit din nou raiul imposturii şi al doctoratelor plagiate. Ca Turcia şi Ungaria anilor din urmă, România pierde puţin câte puţin câte ceva din tot ce a obţinut aderând la valorile europene, în timp ce, mituiţi cu promisiuni şi salarii plătite din împrumuturi din ce în ce mai scumpe, românii nu înţeleg spre ce se îndreaptă. Există vreo cale să evităm dezastrul?

Pentru comentarii: http://obiectivbr.ro/content/sub-lovituri-de-ciocan

Ăştia nu se fac bine

Nu, ăştia nu se mai fac bine. În ciuda lozincilor de genul „da, am înţeles mesajul electoratului”, eu cred că ăştia nu se mai fac bine. Stă în ADN-ul PSD, spre exemplu, să-şi manifeste apucăturile totalitariste, să dea curs reflexelor comunistoide, să-i promoveze pe cei mai aroganţi dintre membrii săi, de parcă aroganţa, mârlănia şi ipocrizia ar defini charisma omului politic social-democrat. Citește mai departe…

Cu ochii în patru

Am trăit sărbătoarea votului de duminică pe străzile din Bucureşti, adulmecând mirosul speranţei miilor de oameni ieşiţi în stradă ca într-o noapte de revelion. Când puţini mai credeau că este posibil, poporul şi-a salvat ţara. Dincolo de lupta dintre Iohannis şi Ponta, dintre dreapta şi stânga, dintre PNL şi PSD, dintre năzuinţele vestice şi apucăturile estice, votul de duminică a fost, cred, şi un vot pentru DNA şi ANI, două dintre instituţiile cheie responsabile cu eradicarea celui mai perfid inamic al românilor: corupţia. Citește mai departe…

Rămas bun!

Acesta este ultimul editorial pe care îl scriu din postura de redactor şef al cotidianului „Obiectiv – Vocea Brăilei”. Am decis să mă retrag din presă pentru o vreme şi să-mi dedic cea mai mare parte a timpului către ceea ce consider a fi adevărata mea vocaţie: literatura. Rămân fidel echipei de la „Obiectiv”, aşa că o să ne mai întâlnim din când în când în acest colţ de pagină fiindcă nu o să renunţ la a-mi scrie opiniile.

Profit însă de ocazia retragerii mele să vă mulţumesc în primul rând vouă, cititorilor noştri, fiindcă ne-aţi fost alături atâta vreme. Fără voi nu am fi reuşit să facem ceea ce ne-am propus şi ceea ce, din punctul meu de vedere, trebuie să fie presa, mai ales într-un oraş ca Brăila: o forţă de opoziţie, o platformă care să taxeze derapajele din administraţia publică, un vehicul care să pună sub lumină în primul rând ceea ce nu merge, fără a uita, fireşte, să semnaleze lucrurile, faptele ori oamenii excepţionali. Citește mai departe…

Ce fel de democraţie e asta?

Ce fel de democraţie ne propune Victor Ponta? Ce libertăţi şi ce drepturi o să avem în Republica sa? Ce responsabilităţi vor mai fi asumate? Cât de egali în drepturi vor fi românii după 16 noiembrie? Ce model de societate vizează Ponta?

Nu sunt întrebări tendenţioase, ci îngrijorări legitime rezultate din ceea ce a arătat până acum liderul PSD. Nu singur, ci împreună cu maşinăria de partid pe care o copilotează la dreapta socrului său intrat brusc în silenzio stampa, imediat ce numele i-a apărut în dosarele retrocedărilor ilegale.

De pildă, mi se pare îngrijorător că Victor Ponta l-a anunţat pe George Maior, drept posibil premier al României. Ce fel de democraţie esta asta în care şeful unui serviciu de informaţii negociază cu un candidat la preşedinţie fotoliul de premier? Ce i-a dat în schimb Maior pentru această poziţie? Ce a cerut Ponta? Mai lucrează SRI în interesul statului român sau este aservit unei familii hotărâtă să deţină toate pârghiile puterii în România? Citeste mai departe…

De ce dracu ţii cu mafia?

Înţeleg că până acum n-ai ştiut. Că la revoluţie erai prea năuc să pricepi ce e cu punctul 8 de la Timişoara. Că apoi, în 90, te-ai lăsat sedus de zâmbetul lui Ion Iliescu, iar bâtele cohortei de mineri pe spatele tinerilor din Bucureşti nu te-au deşteptat. Ai înghiţit împăcat minciunile propagandei, poveştile cu huligani şi drogaţi. Nu te-au trezit nici tinerii sclipitori, primii care au început să plece din ţară sătui să-şi caute un rost într-un sistem ce se prefigura otrăvitor.

Şi-apoi ai înghiţit otrava, te-ai perindat năuc din serviciu în serviciu, apoi în şomaj ori într-o pensie mizeră, speriat mereu de grija zilei de mâine, fără să ştii că ai fi putut trăi mai bine. O, cât de bine ai fi putut trăi dacă nu ar fi fost cei care te-au jupuit fără să-ţi dai seama. Şapte piei au luat după tine! Citește mai departe…

Puciul «Concivia» miroase a pârnaie

Să subjugi pe faţă interesele unui judeţ întreg către o firmă ale cărei contracte cu autoritatea publică locală întrunesc suficiente motive pentru a deveni probe ale acuzării în dosarele instrumentate de procurorii anticorupţie este revoltător pentru orice om cu capul pe umeri care mai trăieşte în oraşul ăsta. Citește mai departe…

Politica-i curvă. Conştiinţe drăguţe îşi anunţă intrarea pe traseu

Primarii, preşedinţii consiliilor judeţene, consilierii locali şi consilierii judeţeni, precum şi candidaţii declaraţi supleanţi vor avea la dispoziţie zece zile pentru a-şi exprima în scris opţiunea cu privire la partidul politic din care doresc să facă parte, fără a risca să-şi piardă funcţia. În virtutea legiferării prostituţiei politice, Ordonanţa de guvern care va permite din nou traseismul politic pentru aleşii locali ar putea fi validată astăzi, Ponta şi Dragnea deschizând sezonul transferurilor cu câteva luni înainte de alegerile prezidenţiale. Citește mai departe…

Pentru o dreaptă fracturată

Există o anumită îngrijorare, uneori cu tonuri întunecate, chiar şi printre colegii jurnalişti, pornită de la faptul că ar fi mult prea mulţi „candidaţi de dreapta”. Că pe lângă Klaus, marele candidat al marei alianţe de dreapta, s-au apucat să candideze şi alde Udrea, Diaconescu ori Monica Macovei. Asta ca să nu-i mai punem la socoteală pe stângiştii deghizaţi, alde Ghişe ori Tăriceanu. Citeste mai departe…