zi fara fum

Am impresia ca, scriind editoriale, ma prostituez.
Uneori imi place. Atunci cind am chef sa le scriu. Dar cind trebuie pentru ca
„ti-a venit rindul” sau pentru ca „te rog io”, parca se sapa o groapa in fata
mea. Uneori stau cite o ora, poate doua, scormonindu-mi creierul dupa vreo idee.
Si am impresia ca vine seara si ca se va intreba cineva unde-i textu’. In final,
o scot la capat. Si asta inseamna ca iese bine. Sau asa spun sefii mei.
De aproape 2 saptamini nu mai fumez! Mi-e frica sa spun ca m-am lasat de fumat.
Asta ca sa nu se sfirseasca visul si sa ma trezesc cu o tigara in gura. Si ma
mir ca am reusit atit de usor… Usor pe dracu! Uneori simt ca-mi plesneste capul
daca nu-mi aprind un Lucki.
Ma gindesc ca daca plec la Tirgoviste, al dracului de lung drumul pina acolo,
o sa-mi vina sa fumez un bax de tigari pina ajung. Mare porcarie.
 

Ziua rea

Sint zile care incep bine, dar se termina prost. Am aflat de dimineata ca am
cistigat un premiu la un concurs literar de la Tirgoviste si tare m-am bucurat.
Insa, uite, m-a prins ora 22 in redactie. Si mi-e foame. Si mi-e sete. Si mi-e
somn. Nici nu am cu ce ajunge acasa, deh! asta se intimpla cind lucrezi intr-un
alt oras decit cel in care locuiesti, asa ca habar n-am cum o sa ma descurc.
Gata! Incerc sa plec.

Ziua Zero

Mi-am spus acum ceva vreme ca nu o sa ma apuce si pe mine „bloguiala”, ca mi-au
ajuns jurnalele mazgalite pe caiete de matematica umplute cu ginduri, versuri
si desene, ca-mi sint suficiente editorialele si povestioarele pe care le scriu
si ca o sa stau linistit la biroul meu negru, corectind articole cretine ori aruncind
cite un ochi pe blogurile altora. Doar ca – vezi bine – lucrurile n-au stat chiar
asa.
Care va sa zica, ne-om mai vedea pe aici.