De ce votez împotriva lui Stancu

1. Din cauza comportamentului său anticultural și antidemocratic:

– primul conflict dintre ziarul Obiectiv și Gheorghe Bunea Stancu a avut la bază intenția președintelui CJ de a muta Biblioteca Județeană la marginea orașului și de a amenaja în locul acesteia o sală de bowling. Campania noastră ”Alte voci, alte sedii de biblioteci” i-a blocat inițiativa. Firește, atunci au venit și primele injurii la adresa jurnaliștilor. Stancu nu a abandonat ideea popicăriei, pe care a amenajat-o apoi, pe bani publici, într-una dintre încăperile Casei Tineretului. Investiție care s-a dovedit un eșec ce ne-a costat miliarde. Sala este acum închisă.

– nu cu mulți ani în urmă, Stancu și camarazii săi Mihai Tudose și Aurel Simionescu au încercat cenzurarea piesei ”Omul pernă” regizată de Radu Afrim la Teatrul Maria Filotti. O campanie realizată de noi și poziția tranșantă a lumii teatrale i-au blocat inițiativa, însă a fost o nouă dovadă a spiritului său antidemocratic și anticultural. Citește AICI.

– în același registru se înscriu lipsa de sprijin pentru realizarea în regim de urgență a Filarmonicii Lyra, dar și evenimentele pseudoculturale pe care le finanțează și încurajează – concursuri de karaoke la care, ca într-un cămin cultural, Gheorghe Bunea Stancu joacă rolul de MC, sau anacronicul festival de șlagăre George Grigoriu scos parcă din odioșii ani 80, pe scena căruia Stancu nu pierde ocazia să se afișeze în chip de amfitrion.

2. Din cauza comportamentului său antisocial și antidemocratic

– au trecut mai puțin de 3 ani de când Stancu se îmbrâncea pe holurile Casei Tineretului cu fostul prefect Ilie Lascu sub privile consternate ale lui Adrian Năstase. Doar blițurile aparatului de fotografiat al unui jurnalist de la Obiectiv l-au scos pe Lascu din mâinile lui Stancu, apoi cuvintele împăciuitoare ale lui Năstase, fost coleg de facultate cu Ilie Lascu. Citește AICI.

– injuriile și amenințările adresate jurnaliștilor au făcut deja încunjurul țării și apar în raportul Agenției de Monitorizare a Presei, așa că nu o să insist asupra lor, dar și ele constituie argumente în acest sens

– lipsa de transparență în gestionarea banilor publici se leagă de același lucru, iar dispozițiile pe care le-a dat instituțiilor din subordine în ceea ce privește relația cu presa vizează tocmai acest lucru, o altă componentă a comportamentului său antidemocratic

 

3. Din cauza managementului păgubos și antidemocratic

– toate investițiile Consiliului Județean din mandatul lui Gheorghe Bunea Stancu pot fi exemple de prost management. Patinoarul și sala de bowling sunt doar două exemple de investiții făcute din bani publici care s-au dovedit falimentare. Citește AICI.

– operațiunile de deszăpezire, realizate prost, dar cu costuri aberante pentru bugetul județului de către firmele de suflet ale lui Stancu sunt un alt exemplu demn de amintit. În același registru se înscriu operațiunile de plombare ori amenajare a drumurilor județene

4. Din cauza comportamentului lacom și antidemocratic

– poate cea mai otrăvitoare și nocivă trăsătură de caracter de care a dat dovadă în timpul celor 8 ani. Doar lăcomia cred că este motivul pentru care județul Brăila a fost scos de pe harta investițiilor străine. Doar lăcomia i-a falimentat, i-a umilit ori i-a gonit pe mulți dintre investitorii privați din Brăila. Doar lăcomia liderului de la CJ i-a blocat Brăilei, vreme de 8 ani, șansa de a se transforma într-un oraș modern. Citește AICI și AICI.

Mă opresc aici cu motivele pentru care o să votez împotriva domnului Gheorghe Bunea Stancu, deși mai am și altele. Îmi puteți spune și voi câteva, sunt convins.

Da, o să votez cu Sergiu Diacomatu și nu pentru că el m-ar fi convins. Nu a reușit să-mi câștige încrederea, însă cred că acum este singura șansă de a scăpa de un personaj care și-a dovedit cu vârf și îndesat incompetența și reaua-credință. Și mai am un argument. Fără a avea o mașinărie de partid care să-i asigure majoritatea în Consiliul Județean, Diacomatu nu poate face ce-l taie capul: va fi sub lupa consilierilor, majoritari USL, așa cum și aceștia vor fi sub lupa sa. O șansă pentru o conducere justă în următorii 4 ani.

Cel care nu iubește pe nimeni nu poate fi iubit, mi-a spus o cunoștință din PSD, zilele trecute. Nu, Stancu nu e iubit de nimeni. Nici aici, la Brăila, și nici la București ori Iași. Mi-au spus-o PSD-iștii lui, nu oameni de la colțuri.

Ne vedem la vot!

 

Răzgândeanu. De ce se retrag candidaţii

„El este profesor, la fel şi soţia, şi au copii mici, care le ocupă tot timpul. De asemenea, au un teren pe la Silistraru şi vor să dezvolte un proiect acolo. Este foarte aglomerat”, îl scuza, cu două zile în urmă, nea Tache, candidatul la Primărie din partea PP-LC, pe colegul său de partid, nea Ginel, pentru decizia de a se retrage din cursa electorală. Tam-nesam, şi candidatul PRM la preşedinţia Consiliului Judeţean, anunţat cu mare pompă în urmă cu vreo lună de zile, atunci când grupul tinerilor liberali a migrat în partidul lui Vadim, s-a dat lovit de răzgândeală şi a depus, ieri, o cerere de retragere. Citește mai departe…

Scrisoare către viitorul preşedinte

Domnule preşedinte, nu ştiu cine sunteţi, habar nu am cum vă cheamă. La ora la care scriu aceste rânduri sunteţi stresat, ştiu. Sunteţi obosit şi uşor derutat. Aveţi emoţii fiindcă nu ştiţi sigur dacă dumneavoastră veţi fi preşedintele. De săptămâni întregi staţi cu ochii în sondaje şi în strategiile de campanie la care lucraţi cu echipa dumneavoastră. Mă întreb câte ore dormiţi pe noapte, domnule preşedinte, şi cât de frică vă este că o să pierdeţi aceste alegeri. Îi ştiţi pe duşmanii din partid, cei care sunt acum pe lângă dumneavoastră, dar care abia aşteaptă să rataţi pentru a vă da brânci. Ştiţi că dacă pierdeţi alegerile, pierdeţi tot. Poate că de-asta aruncaţi cu promisiuni în stânga şi în dreapta. Poate că de-asta transpiraţi mai des decât de obicei şi de-asta vă enervează la culme lucruri care altădată v-ar fi lăsat indiferent.

Citeşte mai departe

Egalitate, dar nu pentru cei mici

Va spuneam cu ceva vreme in urma ca urmaresc cu interes campania lui Remus Cernea, unul dintre candidatii la presedintia Romaniei. Nu fiindca as trai cu iluzia ca are vreo sansa sa cistige acum aceasta lupta, ci pentru ca Remus este un cetatean absolut normal intrat intr-o cursa a animalelor politice. Acum o sa va rog sa lecturati textul de mai jos si sa trageti singuri concluziile:

„Remus Cernea va face o plângere catre OSCE pentru ca astazi la Cluj i s-a îngradit dreptul la libera exprimare si nu a fost tratat ca si cetatean cu drepturi egale, refuzându-i-se dreptul de a se afla în sala în care a avut loc confruntarea dintre Traian Basescu si Crin Antonescu.

Candidatul Partidului Verde la alegerile prezidentiale, Remus Cernea s-a aflat pe lista invitatilor la prima dezbaterea prezidentiala din acesta campanie. Dupa ce a primit confirmarea din partea echipelor de campanie ale PNL si PDL ca se afla pe lista invitatilor, spre deosebire de candidatul PSD si spre deosebire de ceilalti candidati la prezidentiale, Presedintele executiv al Partidului Verde s-a urcat în avion si a plecat din Bucuresti spre Cluj.”

Citeste mai departe

Bunica, adica tu

La priveghiul bunicii am fost duminică, în timp ce, prin alte părţi, unii oameni îşi înmormântau voturile în urne. Bunica părea că doarme şi, pe când bocitoarele din sat îşi depănau în plânsete amintirile legate de ea, dincoace, în curte, o tuşă din sat ne împărţea pe şest bilete cu însemnele unui partid şi ne făgăduia că, un pic mai pe seară, vine un nene cu un microbuz să ne ducă până la secţie, că se face târziu şi-i păcat să nu votăm. Tăcută, în satul ei european fără canalizare şi trotuare, bunica dormea fără să respire, în vreme ce rudele venite să-şi ia rămas bun de la ea se aprinseseră într-o dezbatere socio-politică cu parfum electoral. Chiar aşa, nemişcată, ca o statuie de ceară, bătrâna părea că le ştie pe toate. În fond, le văzuse pe toate: războiul care-i ologise bărbatul, foametea care-i prăpădise un băiat, comunismul care-i răpise rudele şi i le ucisese la canal, apoi tranziţia fără sfârşit şi fără noimă. Îşi înmormântase părinţii, soţul şi fraţii, ba îşi condusese la groapă şi câţiva copii. Se împăcase cu rostul fără rost al vieţii şi-şi aşteptase, cuminte, sfârşitul.

Pe bunica, cea mai bătrână femeie din satul său european, am coborât-o în pământ luni, iar groparii au bătut cuie în capacul pus peste ultimele vise şi speranţe ale generaţiei sale. În timpul ăsta, cei-plini-de-viaţă se certau la televizor, neştiind care dintre ei a câştigat cu adevărat alegerile. Şi în vreme ce noi, ceilalţi, murim câte puţin, ei continuă să se certe. Dar niciunul dintre ei nu pare să pună preţ pe faptul că, de fapt, miza gâlcevei lor o reprezintă chiar vieţile noastre.

Mai trist e că nici noi nu mai înţelegem asta şi că ne întoarcem resemnaţi în casele din oraşele şi satele noastre europene, unde weceurile din fundul curţilor seamănă izbitor cu urnele de vot.

Nevoia de locomotiva

Va amintiti ca in campaniile electorale trecute vreun partid sa-si fi scos in fata unul dintre lideri si sa fi spus: „Daca vom cistiga alegerile, acesta va fi premierul Romaniei”? Pai, exceptind tandemul Basescu – Tariceanu si afisele in care Iliescu statea la brat cu Nastase si Geoana in 2004, propunerea de premieri e o moda pe care partidele au lansat-o acum, in sezonul toamna – iarna 2008, fiindca au constatat ca separarea alegerilor prezidentiale de cele parlamentare le lasa fara locomotiva la trenul in care, in ciuda votului uninominal sperat de romani, se vor aseza linistiti in vagoane tot soiul de oportunisti care nu ar avea vreo sansa sa cistige votul oamenilor fara ajutorul partidului.
L-am privit ieri pe Stolojan rostindu-si discursul, i-am ascultat zilele trecute pe Geoana si pe Tariceanu, toti trei preocupati de binele general, cum nu ii vezi decit in campania electorala. Daca si-ar pastra energia de acum si spiritul de samariteni si dupa alegeri, tot ar fi o treaba. Problema e ca toate miile de oameni care aplauda pe la conferintele nationale ale partidelor si care depun eforturi supraomenesti in campaniile electorale lipind afise, fluturind steaguri si aruncind fluturasi, toti liderii si liderutii de prin filiale ori din comitetele centrale obosesc subit de-ndata ce numaratoarea voturilor se incheie. Poate va vine sa ma contraziceti un pic, dar o sa va intreb ce gaura neagra i-a inghitit dupa alegerile din 2004 pe Alin Teodorescu ori pe Gabriel Sandu, asta ca sa aleg la intimplare doua nume de parlamentari care vorbeau, in urma cu patru ani, despre renasterea Brailei ca despre menirea lor in acest mandat ce acum, iata, se apropie de sfirsit.
Din punctul meu de vedere, partidele politice n-au decit sa-l propuna si pe Dumnezeu pentru functia de prim-ministru. Nu m-ar incalzi cu nimic. Pina la el, tot alde Sabau, Cibu ori Balcan or sa ne manince daca le vom pune aripi pentru zborul in raiul din Casa Poporului. Prin urmare, bine ar fi sa nu ne lasam impresionati de spectacolul asta in care alde Stolo, Geoana si Tariceanu joaca roluri de primadone, ci sa votam (daca votul uninominal va deveni realitate – nu cred, pina nu vad cu ochii mei) oamenii in care o sa avem incredere. Nu locomotive menite sa care in Parlament tot felul de buruieni.

Discursuri mitocanesti

E limpede ca nu-i limpede. Si ca politica de Braila e o zeama tulbure, lunga si otravitoare. Sa fii politician local cu pretentii de a ajunge in Parlament ori in administratie si sa faci conferinte de presa in care sa arunci cu laturi in stinga si-n dreapta, uite, asta mi se pare ca arata perfect nivelul fanfaronilor care au pus mina pe filialele locale ale partidelor.
Sa-i spui unui adversar politic ca-i batrinel autist ori ca-i betiv, unui coleg de partid ca-l stringi de git, sa sesizezi pina si tu ca politicienii au sarit calul si sa faci, deci, un apel la moderatie, apoi sa spui despre unii ca au spirit de papagal si de maimuta ori sa-ti dai ochii peste cap si sa glumesti badaraneste (era sa scriu badalaneste) pe seama unei adversare dintr-un alt partid ca a venit la Braila in cautarea lui Terente, ei, da, astea sint semnele unei politici de mahala. Ca ii cheama Cibu, Stancu, Stefan ori Badalan, mi-e tot una. Sint toti o apa si-un pamint si cred ca, pornind pe drumul asta, nu se mai asteapta la vreo farima de respect din partea electoratului in numele carora, chipurile, se arunca in lupta. Mai cred ca, de fapt, ei nu dau doi bani pe respectul alegatorilor, din moment ce nu sint in stare sa se respecte pe ei insisi.
Ceea ce ma mira la politicienii locali este ca nu invata nici macar din propriile greseli. In fond, tipul acesta de discurs, plin de atacuri la persoana, a fost folosit cu mare pasiune si in ultima campanie electorala si nu a adus nici un fel de beneficii celor care l-au utilizat. Ba indraznesc sa cred ca tocmai folosirea unor mesaje constructive, civilizate si rezervate, orientate catre „ceea ce o sa fac eu” si nu spre „ceea ce fac sau nu fac ceilalti” a fost unul dintre lucrurile care l-au transformat pe Aurel Simionescu din invinsul din 2004, in invingatorul din 2008.
Ei bine, mi-e din ce in ce mai clar ca, cel putin la Braila, o innoire a clasei politice este departe, dar inca mai astept de la acesti politicieni prafuiti dezbateri pe proiecte reale si nu dispute mitocanesti.

Cei care stau bine pe cascaval

Nu stiu ce mi-a venit cu titlul asta. Ma gindeam la felul in care s-a impartit cascavalul dupa alegerile locale, la felul in care se spala dreapta cu stinga si la cit de dezamagiti se simt, probabil, cei care au votat PDL gindindu-se ca, in acest fel, voteaza impotriva PSD.
In fond, din punctul meu de vedere, intelegerea dintre PSD si PDL este inca o dovada venita sa demonstreze lipsa de respect a politicienilor locali fata de cei care le-au dat votul. Sa ajungi in micul parlament local dupa ce ai luat voturi fiind pe lista unui partid de dreapta si apoi sa bati palma cu Simionescu, unul dintre cei 322 de parlamentari care ti-au suspendat presedintele, ei bine, asta-mi pare curvasareala politica si dispret fata de alegatori. Sa-l vada alegatorii tai pe Geoana tipind pe toate posturile de televiziune ca obiectivul PSD este acela de a-i izola pe democrati-liberali, iar tu sa-i iei tandru de o aripa si sa-i faci viceprimari si vicepresedinti de CJ, ei bine, asta-mi pare curvasareala politica si dispret fata de alegatori. Cum tot curvasareala politica mi s-a parut si ultima parte a campaniei electorale a fostului primar Cibu, care se plimba la brat cu Daniela Vasioiu, asta dupa ce, cu putina vreme inainte, se porcaisera unul pe altul ca la usa cortului. Ce vreau sa spun – oare pentru a cita oara? – este ca, din nefericire, mai nimic nu-i diferentiaza pe politicienii locali. Lipsiti de verticalitate, lipsiti de doctrina si capabili de orice compromis, oamenii politici braileni au reusit sa-i scirbeasca atit de tare pe alegatori, incit au adus orasul pe primul loc in topul celei mai slabe prezente la vot, dupa Bucuresti, in al doilea tur de scrutin.
Asa stind lucrurile, ma intreb ce gust o fi avind victoria, atunci cind stii ca ai fost votat de doar 20% dintre braileni. Desi, sint convins, intrebarea asta nu-i framinta pe politicieni. Fiindca ei stau bine pe cascaval.