Despre scris (I). Copilării nucleare

Copilării nucleareÎn ziua în care am auzit întâia oară ceva despre Cernobîl, mă jucam cu un cerc zburător în Fabrica de Case, împreună cu fratele meu. Cercul zburător era, chiar așa, un cerc din plastic portocaliu care, într-un final, a ajuns pe un acoperiș de unde n-am reușit să-l recuperăm fiindcă tata, care ne însoțea, nu ne-a lăsat să ne cățărăm. Era o zi călduroasă de duminică – probabil 4 mai după cum arată calendarele vremii, iar tata vorbea cu cineva despre explozia de la centrala nucleară. Pentru mine, un copil de 8 ani, treaba asta a sunat cumva. Adică a sunat așa: Muanta mia! Explozie?! Centrală nucleară?! Ce mișto! Apoi, după ce am ajuns acasă, ai mei au continuat să discute în șoaptă despre Cernobîl, pericole, Ceaușescu, radiații, bla bla, însă amintirile mele se estompează aici.

În săptămâna următoare, la școală, ni s-au dat niște pilule portocalii, gelatinoase –  de parcă cineva ar fi făcut biluțe din cercul zburător topit la soare pe acoperișul de azbest din Fabrica de Case. Și gata. Acesta e accidentul de la Cernobîl păstrat în mintea unui puști din anii 80.

Am folosit această secvență fiindcă se împlinesc 30 de ani de atunci, însă puteam folosi orice amintire. Sunt fermecat de felul în care funcționează memoria copiilor, detaliile colorate și jucăușe care însoțesc evenimente dramatice și am încercat să folosesc procesul ăsta în textele mele (inclusiv în Haiganu. Fluviul șoaptelor) alături de atmosfera și de locurile prin care am copilărit. Lumea aceea distopică, bolnavă, de dinainte de 89, filtrată prin ochii copilăriei, este pentru mine cea mai prețioasă sursă de inspirație și se regăsește în multe din poveștile publicate în Nopți albe, zile negre, precum și în secvențe din Testamentul de ciocolată ori din povestirile mai noi (Albilița, Lică, Omulețul din perete), dar și în texte ce stau să vie.

Gata. Să vă mai zic de-astea?

 

Comments

comments

O parere despre “Despre scris (I). Copilării nucleare

  1. Cat de usor ai asociat culorile.
    Reactie oarecum fireasca unui copil. Probabil ca si in momentul in care ai auzit despre acest incident, prioritate ramasese tot recuperarea cercului.

Lasă un răspuns