Satu Mare. M-aș putea obișnui să trăiesc aici

„Bună seara, eu sunt o elevă a Colegiului Naţional Ioan Slavici. Mă bucur şi mă simt foarte bine că v-am întâlnit. Ne-a făcut o foarte mare plăcere că aţi venit pe la noi. Sper să mai veniţi. Vă așteptăm cu drag. Vă urez mult succes mai departe”.

Acesta este unul dintre mesajele pe care le-am primit astăzi, după extraordinara întâlnire cu elevii Colegiului Național Ioan Slavici din Satu Mare. Fiindcă am mai zăbovit o zi în orașul din colțul hărții, Horia Nicola Ursu, cu sprijinul echipei de la Biblioteca Județeană, mi-a făcut surpriza unei scufundări în miezul unuia dintre cele mai cool licee de aici. În amfiteatrul de la Slavici am avut plăcerea să întâlnesc elevii din două clase, însoțiți de directorul Ioan Cuceu, de două minunate profesoare și de doamna bibliotecar.

Nu am foarte multe cuvinte să descriu evenimentul de azi, dar cred că a fost, cumva, exploziv. Am discutat în primul rând despre ”Haiganu. Fluviul Șoaptelor”, însă am continuat să vorbim despre scris, despre cărți, despre literatură, despre benzi desenate, despre Harap Alb și Făt Frumos, am răspuns la zeci de întrebări ori am încercat să răspund. Mi-a fost tare drag să mă aflu acolo astăzi, printre atâția oameni însetați de nou. Horia mi-a fost sprijin de nădejde și i-a premiat pe elevi cu câte un exemplar din antologia ”Transformarea lui Martin Lake și alte povestiri”, volum în care se află și povestirea mea ”Testamentul de ciocolată”, iar eu le-am oferit câteva reviste HAC! și TFB.

Această prezentare necesită JavaScript.

Ziua de azi a fost, fără îndoială, cea mai bună zi a turneului meu de până acum. A fost plină de bucurie și de sinceritate și am simțit cum toți cei care ne-am întâlnit astăzi, eu, Horia, elevi și profesori am fost pentru câteva zeci de minute pe aceeași lungime de undă. Toți am uitat de telefoane, de Facebook, de teza ce stătea să vină ori de drumul ce ne așteaptă. Iar ăsta nu e puțin lucru.

DuduZiua mi-am continuat-o în același registru ludic făcând cunoștință cu Mihăiță alias Bibacu, unul dintre cei mai drăgălași și mai haioși copii pe care i-am cunoscut, și am încheiat-o alături de Horia și Luci, la Filarmonică, ascultându-l, bineînțeles, pe copilul teribil al muzicii, Mozart, în interpretarea Orchestrei de cameră a Filarmonicii Dinu Lipati din Satu Mare. Mozart! Adică Amatheus. Cum altfel? V-am spus că o să mi se albăstrească părul, nu-i așa?

Mulțumesc frumos, Satu Mare. Ești minunat. O să mă întorc aici. De fapt, simt că ești unul dintre orașele în care m-aș putea obișnui să trăiesc.

Mulțumesc Horia și Luci, mulțumesc echipei Bibliotecii Județene Satu Mare, conducerii, personalului și elevilor Colegiului Național Ioan Slavici.

Mâine (vineri, 4 decembrie), de la ora 14.00, vă aștept la Librăria Mihai Eminescu din Baia Mare. Urmează Bistrița, Cluj, Sibiu și Târgu Mureș.

Comments

comments

2 de pareri despre “Satu Mare. M-aș putea obișnui să trăiesc aici

Lasă un răspuns