Rugul aprins. Rămas bun, Andrei!

Andrei, în 2013, la Sfântu Gheorghe
Andrei, în 2013, la Sfântu Gheorghe

Tocmai l-am lăsat în pământ pe Andrei, brăileanul de 29 de ani răpit dintre cei vii de flăcările din Colectiv. L-am cunoscut pe când doar ce terminase facultatea de Arhitectură și atunci mi-a vorbit cu pasiune despre viziunea lui asupra zonei portuare a Brăilei. Mai apoi, alături de prietenii noștri comuni, am petrecut câteva zile în deltă și am călătorit împreună de la Sfântu Gheorghe până la Tulcea. Nu eram prieteni – în fapt, de-abia dacă ne cunoșteam – însă Andrei făcea parte din grupul de tineri admirabili ai Brăilei, din oamenii ăia ”de ispravă” pe care îi caut uneori pentru dialogurile mele televizate.

Mă gândesc acum la Andrei și la tinerii cu care și-a împărțit moartea ca la jertfele unui popor barbar pentru un zeu înfometat. Jertfe arse pe rug. Și tot sper ca sacrificiul ăsta nedrept să nu fi fost în zadar. Îmi doresc ca cele 32 (sau unde o vrea să se oprească numărătoarea asta morbidă) de vieți să nu se irosească așa cum s-au irosit sufletele tinerilor uciși în bătaie la mineriade ori ale celor împușcați în 89. Ci să dea startul unei schimbări. Și când spun schimbare, nu mă refer la revoluții violente, la răsturnări de guverne făcute cu pumnul și la oameni trași în țepe. Ci la o transformare din anormal în normal (am fost tentat să spun ”revenire la normalitate”, însă nu, România nu a fost niciodată normală). La o țară cu legi clare și respectate, cu autorități incoruptibile și cu politicieni interesați de binele public. Mă gândesc la asumări de răspundere, la demisii și demiteri, la procese transparente. Și la mai puțină manipulare.

Nu am scris vreun rând îl ultimile trei zile fiindcă am considerat tăcerea cel mai onest răspuns la toate grozăviile pe care le-am auzit și le-am citit în zilele de doliu. Prea multă propagandă și lipsă de decență înconjoară morțile acestor oameni, iar corbii care încearcă să se hrănească din ele par prea mulți și prea înfometați.

Rămas bun, Andrei!

Comments

comments

O parere despre “Rugul aprins. Rămas bun, Andrei!

  1. Condoleante si sincere regrete pentru pierderea suferita. Chiar daca nu erati prieteni, pare ca totusi a avut o un impact in viata ta si daca a meritat macar aceasta mica atentie, sunt sigura ca era un om bun.

Lasă un răspuns