Nu vreau să plec! Sau nouă ne pasă

nu vreau sa plecNu vreau să plec. Nu am vrut niciodată. Am considerat mereu că am un rost aici, în oraşul meu, în ţara mea. Că nu am structura unui emigrant. Că nu mă caracterizează nici curajul exploratorului şi nici laşitatea fugarului. Că sunt dintre ăia care rămân să continue lupta sau ce-o fi viaţa asta de aici. Că nu pot înlocui limba română, de care sunt profund îndrăgostit, cu nicio altă limbă din lumea asta. Nici cu engleza, nici cu franceza, germana ori spaniola. Şi că cel mai mare defect al meu este fidelitatea. Faţă de locuri, de oameni, de obiceiuri, de propriile mele nostalgii. Prin urmare, nu vreau să plec. Nu vreau să emigrez.

 
Deşi mi-am văzut, unul câte unul, prietenii plecând. Deşi mi-au plecat părinţii şi fraţii. Deşi, dacă mă uit în jur, văd doar ruinele generaţiei mele. Doar colţurile teşite ale unor ziduri măcinate şi praful vânturat prin lume. O generaţie risipită, învinsă, ucisă.

 
Cu toate astea nu vreau să plec. Fiindcă sunt convins că există şansa de a reconstrui. Dar pentru asta trebuie să şi facem ceva. Trebuie să urnim ceva. Trebuie să ieşim din şablonul lor, din direcţiile imprimate prin resurse uriaşe de centrii de putere.

 
Eu o să votez duminică. O să votez, fără nicio reţinere, cu Monica Macovei. Fiindcă ştiu că voturile date pentru ea vor reprezenta arma cu care se pot impune condiţiile pentru ca lupta anticorupţie să continue. Fiindcă ştiu că voturile date pentru ea vor reprezenta punctul de la care putem începe reconstrucţia.

 
În funcţie de numărul acestor voturi o să-mi fie clar dacă lupta este definitiv pierdută. Dacă orice rezistenţă este în zadar. Dacă nu cumva e timpul să plec. Dacă România nu a încetat cumva să fie acasă.

Comments

comments

4 de pareri despre “Nu vreau să plec! Sau nouă ne pasă

  1. Deşi îţi admir verticalitatea şi atitudinea pozitivă, Marian, sunt cumva tulburat de implicaţia că nouă, celor care am plecat, nu ne-ar mai păsa. Şi eu votez mâine şi o fac în virtutea aceloraşi principii pe care le îmbrăţişezi şi tu, cu propriul meu candidat. La limba română nu am renunţat, cum nici la identitatea de român sau la speranţa că România va (re)deveni ţara pe care ne-o dorim. Şi-atunci, eu unde mă plasez în analiza ta? 🙂

    • Cojocaru Iulian – Mulțumesc. Nu uitați să mergeți mâine la vot.

      George – Exact lângă mine, George. Exact lângă mine. Sensul titlului nu era unul excluziv, ci o trimitere la piesa lui Cristian Cazacu, o excelentă încercare de motivare a celor rămași aici. Dacă Nouă ne pasă, nu înseamnă că altora nu le pasă.

      • Bine, Marian! 🙂 Atunci m-am linistit! Se pare ca, nestiind contextul titlului, n-am inteles adevarata implicatie a textului tau! Desi nu m-am indoit niciun moment ca nu negativ (in sensul excluderii), ci pozitiv (in cel al implicarii) era si titlul tau. Ma bucur sa te vad implicat si activ in continuare, mai ales ca ti-am vazut anuntul retragerii din presa. Te imbratisez si sa ne revedem cu bine!

Lasă un răspuns