Monica Macovei: „Eu, România, sunt la granița cu nondemocrația! Ajutați democrația!”

Acesta este ultimul meu interviu realizat în funcția de redactor șef la Obiectiv, ultimul interviu din poziția de ziarist. Este un interviu subiectiv, realizat de un om care se pregătește să se retragă din presă cel puțin pentru o vreme. O discuție sinceră, deschisă, cu un candidat la alegerile prezidențiale. Ba, mai mult, ca să fiu sincer până la capăt, cu acel candidat pe care m-am hotărât să-l votez. Monicăi Macovei nu i-am spus lucrul ăsta și poate că încrederea pe care o am în ea nici nu s-a văzut. Despre premisele care au dus la acest interviu am mai scris AICI. Lectură plăcută!

Foto: Nicu Mircea
Foto: Nicu Mircea

– Mai bine de trei săptămâni de campanile electorală, ați umblat prin toată țara, ați cunoscut oameni din toate mediile sociale, ați fost în orașe mici, în orașe mari, în sate… Și aș vrea să vă întreb un lucru – fiindcă înainte de a începe campania electorală, exista același refren pe care-l auzeam din gura unor instituții media, din gurile unor oameni: că România nu este pregătită pentru a avea președinte o femeie. Ați regăsit în România profundă stereotipul acesta?

– Nu. Nici vorbă. Eu nu cred că România e misogină, că românii sunt misogini sau că România nu e pregătită să aibă președinte o femeie. România e pregătită să aibă un președinte femeie sau bărbat care să fie serios, integru, cinstit, care să nu fure, să vorbească civilizat, să-i apere interesele, să iubească România. E foarte important! Să iubească România. Acuma, discutând de faptul că sunt femeie, sunt și argumente în plus. Pentru că o femeie ține gospodăria, crește copiii, îi dă sfaturi și bărbatului de multe ori, și asta știu toate femeile și mai știu și mulți bărbați acest lucru. Și pentru că face atâtea lucruri, o femeie este și foarte bine organizată. Toți avem mame. Să ne gândim ce a făcut mama pentru noi. Totul!

– Mie mi se pare alarmant că nu se vorbește despre un lucru foarte grav în România. Despre faptul că suntem în plină implozie demografică, despre faptul că avem mari probleme de natalitate și că există o hemoragie de forță de muncă. În fond, și nu e o metaforă, România se depopulează încet încet. Și mă întreb dacă doamna Monica Macovei, dacă acest candidat la președenția României are în programul sau în preocupările dumneaei un proiect care ține de natalitate, de politici care să încurajeze natalitatea și să-i țină pe tineri în România.

– Eu am un Decalog, programul politic, viziunea pentru țară. Se numește Decalog fiindcă are zece porunci pentru politicieni și fiecare dintre ele cu zece măsuri, proiecte pentru România. Deci 100 de proiecte pentru români. Ca să clarificăm de la început, multe sunt de domeniul Guvernului și al Parlamentului. Dar un președinte trebuie să aibă o viziune pentru țara lui. Și, ca atare, trebuie să știe ce se întâmplă și unde vrea să ducă țara pe care vrea să o conducă, în fiecare domeniu. În ceea ce privește natalitatea, nu am intrat așa, în detalii, dar programul meu creează condiții ca tinerii să rămână acasă și să aibă copii. Vreau să spun de la început că nu vreau să obligăm pe nimeni să facă copii dacă nu vrea să facă copii. Dar dacă există persoane care ar vrea să aibă copii și nu pot din cauza faptului că nu au un loc de muncă, atunci avem soluții. Fiindcă avem soluții pentru locuri de muncă. Numai banii recuperați din furat, dacă-i aducem înapoi avem și 6% sănătate, și educație 6%, și locuri de muncă… Dacă țara-i predictibilă, dacă nu se schimbă codul fiscal și așa mai departe… dacă există încredere în clasa politică, avem investiții foarte mari de afară, de la Comisia Europeană, bani europeni, locuri de muncă. Deci dacă sărăcia îi împiedică să facă copii, atunci, da, asta e rezolvată. Sau sistemul de sănătate sau de educație. Iarăși, eu am aici lucruri concrete.

Sistemul de justiție nu a ajuns la acel moment de ireversibilitate.

– În precedentele campanii electorale, lupta anticorupție a jucat, ca și acum, un rol important. Ne amintim de țepele din Piața Victoriei și de războiul cu mogulii corupți din urmă cu cinci ani. Revine în forță tema anticorupției, vedem că a început să se facă și curat în România. Cred că până acum nu am avut de a face cu o asemenea avalanșă de oameni care merg cu cătușe la mâini în arestul Poliției. Dar mă întreb cât de fragilă este această luptă anticorupție și cât de dependentă este independența Justiției de scaunul de la Cotroceni.

– Președintele României are în atribuții, printre altele, independența Justiției pentru că el este cel care numește Procurorul General, Procurorul șef al DNA, procurorul șef al DIICOT, adjuncții acestora, șefi de secții… 36 de poziții de conducere în total. Ca atare poate să numească sau poate să refuze numirea dacă nu e o persoană profesionistă, independentă, curajoasă. Depinde de președinte. Ministrul Justiției propune, președintele decide. Poate să refuze motivat ori de câte ori vrea. Trebuie să dea motivația: ”refuz pe X pentru că…” Prin urmare e foarte importantă funcția de președinte. E foarte importantă persoana care va fi președinte pentru continuarea nu numai a luptei anticorupție, ci pentru a avea o Justiție independentă. Și a se lupta cu criminalitatea eficient. Pentru că dacă procurorii nu-și fac treaba, nu există dosare în fața judecătorilor. Și aici mă refer la toată criminalitatea. Și la furturi, și la omoruri, și la tâlhării, și la spargeri de casă, la spălare de bani, la abuz în serviciu, la evaziune fiscală. Sunt multe infracțiuni. E și corupția, dar sunt multe infracțiuni. Toate acestea trebuie combătute eficient pentru siguranța cetățeanului. Și dacă ai un procuror general numit și vezi că în țară e o stare de criminalitate foarte mare și nu se întâmplă nimic, atunci îl schimbi. El este un manager acolo – procurorul general este un manger – care nu-și face treaba. Nu știe ce să facă. Sau hai să luăm niște zone. Îmi vine în minte Craiova acuma. În Craiova ai un grad de criminalitate ridicat. Adică ai tot soiul de interlopi, de bande. Dacă au ajuns deja să se organizeze, înseamnă că e devină șeful Poliției. Poliția, dar eu mă uit la șef fiindcă peștele de la cap se împute. Șeful Poliției și procurorul șef. Dacă nivelul de criminalitate este mare și vezi că nu se iau măsuri, nu sunt oameni condamnați pentru ceea ce fac, înseamnă că cei care sunt la conducerea acestor instituții trebuie să plece. Sau e Constanța… Pe malul Mării Negre s-au dat terenuri și bucăți din plajă. Ce să mai spunem? Președintele e important pentru aceste numiri. Iar eu sunt singura care asigură continuitatea, adică asigur ca lucrurile să meargă în continuare. Sistemul de justiție nu a ajuns la acel moment de ireversibilitate. Dacă vine Ponta sau oricare altul, va opri asta, va opri lupta anticorupție sau, în fine, lupta cu criminalitatea mai ales cu cea a politicienilor. O să o lase pentru oamenii simpli. Pentru că nici un politician nu vrea să fie cercetat. Nimeni nu vrea să fie cercetat, dar politicienii au și instrumente să oprească. Și e foarte important că ei vin din partide. Eu sunt independentă. Pe Iohannis, pe Ponta, pe alții o să-i tragă de mânecă partidul sau finanțatorii campaniei. Și o să-i spună ”vezi că e X cercetat” sau ”vezi că sunt eu cercetat. Fă ceva! Schimbă procurorul, schimbă procurorul șef al DNA”… Nu o să dispară DNA-ul așa, peste noapte. O să-l înlocuiască cu o altă structură, o să-i schimbe denumirea, o să spună că-l vor face mai eficient. Orice schimbare la DNA or să o împacheteze cu fundă roz, dar noi trebuie să știm că de fapt e moartea instituției. De-asta spun că sunt singura care garantează continuitatea. Fiindcă am făcut DNA. Nu a fost ușor. Pentru că nu voia nimeni să facă DNA. Nici nu știau cât de departe o să merg. Și când au văzut cât de departe merg, adică și oameni din guvern erau cercetați și anchetați, atunci și în Parlament am avut probleme. A picat Ordonanța de Urgență, a trebuit să o reiau încă o dată. În fine, negocieri inclusiv cu Voiculescu… Iar După aceea au venit la mine din coaliția de guvernare care să-mi spună ”e cercetat cutare, din partidul nostru”.

– A contat atunci că erau ridicate stegulețele de către Uniunea Europeană?

– Pentru ei nu conta. Dar pentru mine, faptul că nimeni nu putea să-mi zică ”te-am făcut ministru, ai făcut o afacere cu mine acum 2 ani, îmi datorezi ceva…” a fost foarte important. Așa că mie îmi era ușor să spun: ”Acolo-i ușa!” Și la fel de ușor o să o spun și ca președinte: ”Acolo-i ușa!” Dar, oricum, pe mine mă cunosc toate partidele.

– O să rămânem în zona justiției cu o întrebare foarte personală… Am un prieten care este actor. Se numește Emilian Oprea și joacă rolul principal într-un film realizat de Tudor Giurgiu. În acest film este vorba despre un procuror, Panait, care la 29 de ani a terminat-o cu viața. Dumneavoastră ați fost procuror, ați lucrat în anii 90 în Justiție, ați devenit în anii 2000 ministru al Justiției așa că vreau să vă întreb care este părerea dumneavoastră despre cazul Panait și care credeți că a fost jocul pe care l-a făcut Victor Ponta în acest caz.

– Nu am văzut încă filmul… Am vorbit cu Tudor Giurgiu despre el și știu că a început lansarea în țară. În București parcă e 30 octombrie, din câte țin minte. Eu, ca ministru al Justiției, am cerut în CSM, pentru că acolo se putea, redeschiderea dosarului pentru că erau lucruri nelămurite, legate, îmi aduc aminte, de procurorul Picioruș care se dusese la el acasă tot timpul. Sau vorbise în ziua în care a murit, pe telefon, de șapte ori sau de nouă ori cu Rodica Stănoiu, ministrul Justiției din acea vreme. Erau multe lucruri nelămurite. El fusese trimis la o anchetă la procurorul Lele. Nu a vrut să-l aresteze, a văzut că nu e nimic și nu a rezistat acestei presiuni din sistem, presiune pusă de Năstase. Că asta era. Contrabandă în care era băgat Năstase și oamenii lui care trebuiau protejați. Procurorul Panait, tânăr și încrezător în Justiție, s-a trezit în mijlocul unui aranjament politic, a unei Justiții neindependente. Și asta a fost reacția. Dar au rămas semne de întrebare. Și asupra rolului lui Ponta și al acestui Picioruș care e în continuare tot în Parchet. Și a altora. Pot să spun că am cerut redeschiderea. După foarte multe discuții, chiar scandaluri în CSM s-a acceptat redeschiderea. Apoi s-a făcut un raport și s-a spus că nu e nimeni vinovat și soluția e aceeași.

– Ați mai putea face ceva în sensul ăsta din funcția de președinte?

– Să încerc din nou redeschiderea. Sigur.

 Nu voi fi de acord ca domnul Maior să fie prim ministru

Foto: Nicu Mircea
Foto: Nicu Mircea

– Am observat în ultima perioadă, din ce în ce mai frecvent, că se vorbește despre domnul George Maior, șeful SRI, că ar fi un bun candidat pentru funcția de premier. Mi se pare că bazinul de cadre al serviciilor secrete din România este foarte dispus să ne furnizeze politicieni. L-am văzut pe domnul Ponta despre care se spune că a fost agent secret…

– Spion se numește…

– … Domnul Meleșcanu, șef al SIE, care candidează acum…

– Și care și-a strâns semnăturile în secret.

– Și am văzut și cu ajutorul cui și-a strâns semnăturile.

– Cu ajutorul unei organizații declarat proruse!

– Cât de incontrolabile sunt, de fapt, serviciile secrete din România sau nu cumva au scăpat de sub control?

– Sau au intrat sub alt control. Păi… să-l întrebăm și pe Ponta. Că are un rol aici… Unu: nu sunt de acord ca șefii serviciilor secrete să intre în politică și am scris în programul meu: cel puțin cinci ani de zile după ce își termină mandatul la conducerea unui serviciu de informații să nu poată ocupa o funcție de demnitate publică aleasă sau numită. O să explic și de ce. Nu e vorba numai de premier, e vorba și de miniștri, parlamentari, primar, președinte de CJ. Pentru că vii cu foarte multe informații, poți să șantajezi oamenii sau poți fi tu șantajat de cei cu care ai lucrat. Nu vrem în politică astfel de oameni. Vrem oameni care să asculte de voința alegătorilor, de lege și de Dumnezeu. Politicieni care să-i asculte pe oameni, să respecte legea și să facă ce trebuie, nu ce le spun alții. În presă nu trebuie să fie iarăși spioni. Că sunt spioni. Ofițeri acoperiți asta înseamnă: spioni. Pentru că presa trebuie să fie liberă și neșantajabilă și să dea informația cum o culege ziaristul, corectă, și nu cum i-o spune un serviciu tocmai pentru nu știu ce interes. Sigur că în momente grele pentru siguranța națională, de război sau de criză, pot exista întâlniri între cei de la serviciile de informații și presă, tocmai pentru a se explica presei anumite lucruri ca să știe cum le tratează în presă și către public. Așa se face și sunt normale astfel de întâlniri off the record. Deci trebuie să existe încredere și în jurnaliști, și în servicii. Nici magistrații nu trebuie să fie spioni, ofițeri acoperiți. Dar eu am rezolvat-o cu magistrații în 2005. În legile Justiției pe care le-am modificat în 2005, eu am scris foarte clar că judecătorii și procurorii nu pot să fie colaboratori sau ofițeri sau în orice fel de legătură cu serviciile de informații. Și am pus și sancțiune.

– Devine destul de dificil să demonstrezi că s-a încălcat legea în acest sens atâta vreme cât de la serviciul secret ți se spune că este informație clasificată și că nu putem deconspira membrii serviciului secret care s-au înfiltrat în magistratură sau în altă parte. Adică undeva îmi pare că scapă ceva. Că nu există control asupra serviciilor secrete…

– Există control parlamentar. Nu există control parlamentar la DGIPI, este serviciul secret al Ministerului de Interne. Mi se pare cel mai periculos pentru că este în afara oricărui control. Dar celelalte sunt sub control parlamentar… În fine, să revenim. Am spus deja că politicienii nu trebuie să fie spioni, nu trebuie să servească serviciile secrete, pentru a servi oamenii și legea. Nu alte interese. Ca atare, eu nu voi fi de acord ca domnul Maior să fie prim ministru. Îl respect, îl admir pentru că a făcut lucruri bune, însă nu trebuie să fie prim ministru. Cinci ani de zile nu trebuie să ocupe o funcție publică. Apoi… Ponta. Există această suspiciune. Cel puțin suspiciune că este spion. Nu ar trebui să fie prim ministru și nici candidat. Pentru că oricum, în momentul ăsta, fiind prim ministru, România este decredibilizată. Celelalte state, aliatele noastre, Uniunea Europeană, Statele Unite, nu au încredere în noi. Nu au încredere în Ponta, primul ministru al țării. Dacă nu au încredere în primul ministru, nu au încredere în România. El a decredibilizat România și stă acolo cocoțat și nu vrea să plece. Și vrea să candideze la funcția de președinte. Cum se poate așa ceva?! Lumea poate nu înțelege ceînseamnă asta. Cei care spun ”lasă că e bine, că și-a slujit țara” nu înțeleg despre ce vorbesc. Nu trebuie să fii șantajabil. Dacă ești politician, dacă ești magistrat, trebuie să respecți oamenii, legea, dreptatea. Și atât! Așa îți servești țara. Dacă vrei să-ți servești țara lucrând într-un serviciu de informații exerne, te duci și te angajezi într-un serviciu de informații externe. Și nu ești prim ministru în același timp. Sau nu ești procuror în același timp, cum a fost Victor Ponta. Lucrurile sunt foarte clar despărțite aici. E foarte grav. Suntem decredibilizați. Și lumea trebuie să înțeleagă. Decredibilizare înseamnă că dacă nu există încredere în România, nu vin investițiile mari în țară. Vin din-astea care dau faliment și dau oamenii afară. Adică, cum să zic? Furtișaguri. Și toată lumea va avea de suferit.

 Românii trebuie să înțeleagă că pacea și democrația nu sunt câștigate odată pentru totdeauna

– Trăiesc cu impresia că ne aflăm la o răspântie. Că suntem prinși mai mult ca oricând între Est și Vest, între Rusia și Europa. Ne aflăm într-o zonă din ce în ce mai fierbinte din punct de vedere militar și politic. Nu o să vă ascund că de rezultatul alegerilor din acest noiembrie depinde și viitorul pe care o să mi-l aleg eu. Și dacă o să mai rămân în țară. Fratele meu a emigrat în urmă cu trei săptămâni, prietenii mei sunt aproape toți plecați din România. Până și dumneavoastră, dacă nu o să ieșiți președinte, o să plecați la Bruxelles fiindcă aveți un mandat de dus la capăt. Prin urmare, aș vrea să vă întreb cât de periculos este acest noiembrie, cât de periculoasă este Rusia în momentul de față și cât de vulnerabilă este România?

– Unu: nu o să plecați din țară și nici eu la Bruxelles fiindcă o să ies președinte. Doi: e foarte periculoasă Federația Rusă și românii trebuie să înțeleagă că pacea și democrația nu sunt câștigate odată pentru totdeauna. Avem un război la granița de est și trebuie să nu uităm asta. De aceea, în politica externă, drumul nostru trebuie să fie clar: Vest! În primul rând, Statele Unite și NATO. Și în al doilea rând Uniunea Europeană. Spun în primul rând Statele Unite și NATO pentru că NATO este o putere militară care nu există în UE fiindcă Uniunea nu are armată. În plus, Uniunea Europeană este format din 29 de state membre cu păreri, interese diferite. Apoi sunt state în Uniune care sunt dependente de gazul rusesc. Noi vrem să fim independenți energetic pentru a fi independenți politic. De aceea spun că prioritare sunt NATO și Statele Unite. Acest parteneriat strategic încheiat în 2011 are patru componente: militar, investiții, cercetare și statul de drept. Acesta este singurul drum pentru România. Ponta ne duce spre est, spre ruși, spre China. El pune în pericol siguranța României fiindcă pune în pericol siguranța energetică. Spre exemplu, reactoarele 2 și 3 ale centralei de la Cernavodă vrea să le facă cu chinezii. Eu nu vreau ca informații despre ceea ce facem la Cernavodă să fie date Chinei. Dacă trebuie să fie date altora decât companiilor românești, prefer să fie date statelor politic aliate. Cu Rusia și China, relații comerciale, culturale, dar nu politice. Nu ne putem juca. Nu ne crede nimeni că suntem ba cu unii, ba cu alții. Au trecut vremurile alea. Nu ne crede nimeni. Dacă Ponta a fost la Beijing și a admirat Partidul Comunist Chinez despre care a spus că este un model pentru el, să nu vă închipuiți că la Washington cineva mai crede în el. Nu mai crede nimeni în el! A decredibilizat toată țara. Și e rău pentru România. Pentru investiții, în primul rând. Mai este un lucru de politică externă pe care vreau să-l menționez. Faptul că suntem la granița cu non-democrația trebuie folosit ca o oportunitate. Niciun politician român nu face asta. Ce înseamnă asta? Înseamnă că trebuie să fac lobby, ca politician român, să mă duc la Washington, la Paris, la Berlin, în capitalele occidentale și să spun ”eu, România, sunt la graniță cu nondemocrația! E un război la granița noastră, ca atare, ajutați! Ajutați democrația!” Fiindcă există tot interesul să păstrăm sfera de influență a democrației măcar acolo unde este. Și, ca atare, investiți militar, politic și economic în România. Nimeni nu face asta. Eu voi face asta ca președinte.

Comments

comments

Lasă un răspuns