Euromaidan de plastilină

Nu-i aşa că ne-am blazat un pic? Un pic prea mult chiar? Că ne-am obişnuit să zacem? Să băltim? Să asistăm la tot ce ni se întâmplă cu gura căscată şi ochii goi, cu figura lipsită de expresie a bolnavilor aflaţi în stupoare catatonică? Nu-i aşa că, pe neştiute, ne-am resemnat? Că umblăm aproape toţi, bezmetici, ca furnicile, ca albinele or, şi mai rău, ca găinile, după firimituri întreaga zi şi că nici invidioşi nu mai suntem pe cozonacul ălora de ne ridică gardul? Că am început să credem că a mânca dulceaţa e dreptul lor, cum dreptul nostru e să stăm cuminţi şi să ne uităm la ei? Că şi-atunci când ne înfuriem, avem furia moale, ca de plastilină? Citește mai departe…