Ucide!

Ucide!

Ucide! Ucide animalele pădurilor din munţi, omule! Ucide pădurile şi munţii cu totul, ucide apele lor şi tot ce mişcă în ele! Sapă adânc în pământ după aur şi diamante, omule, şi ucide tot ce îţi stă în cale. Luptă pentru moarte ca şi cum de moarte ar depinde viaţa ta! Ucide! Ucide cu plăcere urşii din păduri şi păsările din văzduh, priveşte-le ochii sticloşi de după moarte şi adulmecă după scânteia stinsă în ei! Ucide! Lasă-ţi saliva să-ţi sclipească în colţul buzelor şi caninii ca de fildeş să-ţi strălucească în soare, potriveşte laţurile, verifică fiarele cuştilor, cântăreşte otrăvurile, mângâie ţeava puştii! Apoi ucide! Ucide din nou! Fiindcă tu, omule, eşti specia dominantă pe această planetă! Este în natura ta să ucizi, aşa cum în natura fluturelui este să zboare spre lumină. Aşa că ucide! Citește mai departe…

Comments

comments

Lasă un răspuns