Harap Alb Continuă nr. 6

Harap Alb 6 Sunt deja câteva zile de când a apărut numărul 6 al revistei ”Harap Alb Continuă”.  Din punctul meu de vedere este cel mai bun număr de până acum și îmi doresc să spun asta după fiecare nouă apariție. Sper tare mult să vă placă. Găsiți revista AICI.

Mai jos, noul episod din Fluviul Șoaptelor:


Foamea

…În timp ce cazi, poți întoarce lumea
cu fundul în sus și toți or să-ți invidieze zborul…
…Dacă Cei Mari sunt flori de păpădie,
oamenii sunt puful care zboară…

Zorii se ridicaseră demult și, odată cu ei, se înălțase și fumul din trupul puiului de pitic. Furia oarbă îl despicase în două atunci când mogâldeața se redeșteptase și își înfipsese colții în piciorul lui Haiganu. Fusese cu neputință să o potolească. Micuțul era un jumătate-om, un monstru, o carcasă fără suflet în vinele căreia curgea un blestem ori o altfel de fermecătorie întunecată.

”Mi-e fomică!” făcuse creatura, apoi sărise pe el.

Luat prin surprindere, Haiganu se văzu nevoit să lupte cu trupul pe care-l apărase de lupi întreaga noapte. În final, atunci când se lămuri că nu-i chip să-l liniștească, raza din ochiul său mușcase din carnea putredă și sute de fluturi părură că-și iau zborul când puiul de pitic se rupse în bucăți.

”Cine a făcut o blestemăție ca asta?” se pomeni întrebându-se Haiganu, apoi își aminti de vocea lui Zourazi care-i murmurase într-una din nopți că o întreagă armată de copii fusese închisă în beciurile fortului lui Dekibalos de ”un vrăjitor fugar care îi făgăduise Stăpânului că, odată cu vremea dezghețului, sutele de orfani se vor trezi din morți și vor fi gata să-l ajute să încalece lumea”. Citește mai departe…

Comments

comments

Lasă un răspuns