Raptul continuă!

Să nu ne ascundem după degete. În timp ce stăm cu gura căscată, supăraţi, ofticaţi, plini de speranţă sau, din contră, de frică – după cum ne ajută mintea ori sufletul – la războiul politic de la nivel central, aici, la Brăila, jaful continuă. În ultimii ani s-au dat imense tunuri imobiliare: clădiri istorice, pieţe, terenuri, case, păduri, lacuri şi bălţi, hălci uriaşe din harta oraşului şi a judeţului au fost luate cu anasâna şi băgate în proprietatea unor personaje care domnesc la vedere sau din umbră în partea asta de ţară. Citește mai departe…

Care-i treaba cu Crin?

Care-i treaba cu Crin? L-am văzut marţi râzând singur, în timp ce delegaţii FMI aveau priviri grave, iar ministrul Finanţelor, „mother and father”, părea serios şi îngrijorat. Crin râdea fiindcă spera că hlizelile sale îi vor acoperi nestăpânirea limbii engleze sau pentru că a pierdut contactul cu realitatea? Oricum, să te apuci, deşi nu te obligă nimeni, să vorbeşti o limbă străină pe care nu o cunoşti, din poziţia de PREŞEDINTE, fie el şi interimar, îmi pare expresia unei reale fracturi de realitate.

Care-i treaba cu Crin? L-am văzut marţi seară perorând la postul de televiziune al prietenului său Voiculescu, făcându-l mincinos pe fostul ministru Rus şi atacându-l pe premierul Ponta, care-i pare „destul de ameninţat şi intimidat în aceste zile” şi al cărui guvern „a dat senzaţia unor anumite timidităţi şi anumitor ezitări”. Care-i treaba cu Crin? Citește mai departe…

Neam săturat!

Curtea Constituţională a amânat, joi, până în 12 septembrie, decizia privind referendumul de demitere a lui Traian Băsescu, urmând să verifice listele electorale. Anunţul venit ieri pe agenţiile de presă a avut darul să îngheţe sângele în venele oricărui om cu capul pe umeri, care trăieşte în ţara asta.
La televiziunile occidentale, ştirea despre situaţia din România era difuzată imediat după cea despre Siria. Iar în Siria, ştiţi bine, e război.
Prelungirea instabilităţii politice este, din punctul meu de vedere, lucrul de care România avea cea mai puţină nevoie.
Încet-încet, vremea cuvintelor frumoase trece şi, ceea ce rămâne, este înlănţuirea faptelor care au dus la această situaţie. Citește mai departe…