Hai cu Ministerul Adevărului

Nu a trecut mult de când Ray Bradbury a trecut dincolo și, parcă într-un grotesc elogiu la Fahrenheit 451, noua putere din România își fixează primele ținte și incendiază instituțiile culturale. Unde or fi ordonanțele de urgență pentru măsurile promise înainte de a accede la putere? Unde sunt inițiativele legislative dedicate mediului de afaceri? Unde este ”grija statului pentru cetățean” pe care o trâmbița stânga pe când era în opoziție? În timp ce deprecierea leului bate record după record, preocuparea principală a Puterii este eliminarea ”intelectualilor băsiști”. După executarea profesorului Tismăneanu, se hotărăște, printr-o ordonanță de urgență (ce Dumnezeu mai înseamnă urgență în epoca asta?), siluirea Institutului Cultural Român. Nu este singura țintă luată în colimator, însă e de departe hârtia de turnesol care arată febra nebună cu care mașinăria neocomunistă înfăptuiește restaurația. ICR este doar vârful unui ghețar. În România a început vânătoarea de vrăjitoare, iar prioritatea numărul unu pare a fi înființarea Ministerului Adevărului, însă lucrurile coboară până jos, în rădăcinile societății. Baronii locali fac liste negre cu firme ce urmează a fi puse pe butuci de FISC pentru vina de a fi purtat în geamuri afișul vreunui contracandidat ori pentru aceea de a nu-și fi arătat sprijinul în campanie. La Brăila, aud că Obiectiv e cap de afiș pe o astfel de listă, iar a spune ce gândești devine, peste noapte, un act de curaj. Mai trist este că în vremea asta, mulțimea aplaudă, mulțimea se bucură. În cel mai bun caz, întoarce privirea. Citește reacțiile de protest ale regizorilor Cătălin Mitulescu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu şi Cristi Puiu împotriva deciziei Guvernului de a trece Institutul Cultural Român de sub autoritatea Preşedinţiei în subordinea Biroului Permanent al Senatului și reacția de protest a societății civile. Informează-te!

Comments

comments

O parere despre “Hai cu Ministerul Adevărului

  1. ICR , era un pic si al nostru astora din Diaspora , cu URA nu se cladeste nimic da’ cui sa ii spui?
    O societate dezbinata e mai mladioasa , supusa , vorba aia romaneasca cu sabia …cand eram copil am vazut un film , parca se numea” Ziua Cartitei” personajul principal se trezea in fiecare dimineata si se repeta aceiasi poveste la nesfarsit ,asta se intampla cu „noi”

    Cu stima John

Lasă un răspuns