Duminică ne vedem la Iași

Nu prea mai scriu, însă public – după cum spunea un prieten drag cândva. Nu știu dacă Ușa de la baie e cel mai fain text al meu, dar am impresia că e preferatul editorilor atunci când vine vorba de reviste și antologii. Scris prin 99, textul ăsta mă urmărește ca un câine credincios. Anul ăsta i-am răsplătit fidelitatea și l-am publicat în Fingers and other fantastic stories, dar lui nu i-a fost de ajuns și s-a cerut în antologia pe care Igor Ursenco o va lansa duminică, 4 septembrie, de la ora 17.00, la Casa Pogor din Iași, impunându-se în fața celorlalte texte care au făcut parte din propunerea mea.

Povestirea Ușa de la baie a fost scrisă la Iași, acasă la Alin, în vremea studenției. Cumva se întoarce acasă acum, și mă ia și pe mine cu ea. Alin nu mai e la Iași, nici Raluca și nici Andrei. Nici Maic nu mai e acolo. Și nici Cătălin. El nu mai e deloc. Doar textul ăsta continuă să fie, textul ăsta care deschide mereu câte o ușă și-mi arată ce scurtă e viața și cât de prețioase sunt amintirile. Dacă sunteți cumva prin Iași, vă aștept duminică, de la ora 17.00, la Casa Pogor. Să mai povestim. Să ne mai facem niște amintiri.

Comments

comments

Lasă un răspuns