Când a murit spiritul civic

Nu am înţeles niciodată ce nod ascuns în iţele subconştientului colectiv al acestui popor îi modelează structura asta de spectator în faţa istoriei. Ce taine ne curg prin vene şi ne paralizează în poziţii de gură cască în faţa televizorului ori pe stradă, când la doi paşi de noi se întâmplă grozăvii înfiorătoare. Şi cum de curajul de a acţiona e doar o virtute de care dau dovadă numai personajele din cărţile de poveşti. De ce doar gloata, înflăcărată uneori de mirosul sângelui, îşi agită pumnii şi-şi scoate colţii. De ce vitejia se traduce la noi doar prin tupeul de a scrie la umbra anonimatului comentarii „grele” la articolele publicate pe net ori de a critica cu nerv în faţa paharului de ţuică ori la o bere tot ce „nu merge bine” la slujbă, în oraş, în ţară, în lume. Când a murit spiritul civic şi de ce confundăm societatea civilă cu puzderia de ong-uri chitite pe supt fonduri europene pentru proiecte fanteziste şi inutile? Citeşte mai departe în „Obiectiv Cultural”…

Comments

comments

2 de pareri despre “Când a murit spiritul civic

  1. @ cezar – frica nu e acelasi lucru cu lasitatea si nici cu ipocrizia. Frica este de inteles si poate fi chiar respectata. Ea ajuta, la urma urmei, la perpetuarea speciei. Celelalte, nu.

Lasă un răspuns