Literatură şi bani

Nu sunt scriitor. Dacă m-ar întreaba cineva cu ce mă ocup mi-ar veni greu să îi răspund că sunt scriitor. Ar fi ca şi când un tânăr care joacă fotbal în curtea şcolii ar spune că este fotbalist.

Acum 20 de ani, pe când eram un puşti timid, credeam că, pentru a fi scriitor, este suficient să scrii. În urmă cu 14 – 15 ani însă, am ajuns la concluzia că abia primul text publicat te face scriitor. Apoi, după ce am publicat primele povestiri în ziare şi reviste am început să cred că abia atunci când cuvintele tale apar într-o carte, ajungi, cu adevărat, scriitor. Citeste mai departe…

Comments

comments

14 de pareri despre “Literatură şi bani

  1. Zic si aici ce am zis pe site-ul ziarului:
    Cind ai propriile tale carti in librarii se cheama ca nu mai joci in curtea scolii, joci pe stadion. Si acolo, ala al carui nume il scandeaza tribuna are parte de contracte mai grase decit ala care e huiduit. Tot fotbalist e si cel care ia 30000 de euro la Otelul, si cel care ia 7 milioane la Real Madrid. Problema e cum sa faci sa ajungi la Real Madrid.

  2. Din pacate la noi este foarte dificil sa traiesti din scris. In special cand librariile par a fi o specie pe cale de disparitie. Dar ma gandesc ca valoarea nu inseamna in mod necesar si succes financiar. Nu este o regula batuta in cuie si aceasta situatie o intalnim la tot pasul. Si la fotbal, Xavi este mai fotbalist decat multi altii, cu toate ca acestia castiga dublu sau triplu decat el.

  3. @ Mihai – Fireste ca succesul nu inseamna neaparat valoare. Pentru mine este insa dureros ca tineri prozatori extraordinari din anii ’90 s-au „evaporat” subit in anii 2.000. Eu inca mai astept cartile lui Petrica Sirbu ori Danut Ivanescu, ca sa dau numai doua exemple. Sau texte noi de Doru Stoica. Dincolo de pasiune, dincolo de vocatie, rutina si nevoile imediate iti schimba visele si-ti aresteaza talentul, din nefericire… Cel putin asa vad eu lucrurile…

  4. să fim serioşi, trăind şi scriind în România nu ai nici o şansă să ajungi la nivel de Real Madrid.

    1. editurile sunt primele care te tratează ca pe un „român”. poţi veni cu ce plan de promovare vrei tu, tot cu o formă oarecare de flit ţi se va răspunde.
    2. toată distribuţia de carte din România e „faulty”. librăriile sunt puţine şi în virtutea monopolului, îşi bat joc de editori cum vor, editorii, la rândul lor, îşi bat joc de autori şi tot aşa.
    3. un cântăreţ care semnează, să zicem, cu A & A Records are asigurate:
    -servicii de PR. Adică un nene dă periodic mail la toate ziarele şi revistele cu „Gigel face şi drege”.
    -apariţii publice. cântăreţul nostru apare la toate emisiunile posibile şi imposibile, la radiouri, îşi prezintă marfa, o bagă în ochii publicului.

    Care dintre editurile româneşti are un PR ATÂT de bun? Un PR care să dea jos praful de pe literatură şi s-o promoveze ca artă trendy? Răspuns: NONE.

    Pentru că, dragi prieteni: Celebritatea şi banii vin o dată cu voga. Voga nu ţi-o faci tu, de după tastatura ta de om sobru şi introvertit, ci ar trebui să ţi-o facă oameni care să ştie cum se face meseria asta.

  5. @ Lorena – Perfect adevărat, Lorena. Mai pot adăuga doar că, aşa stând lucrurile, îi admir teribil pe cei câţiva care, în aceste condiţii, se încăpăţânează să-şi urmeze vocaţia şi se chinuie să supravieţuiască (nu pot spune să trăiască) din scris. Din scris literatură.

      • Nu trădăm marea Literatură. Pe noi ne trădăm, în fond. Fiindcă de drumul nostru prin viaţă e vorba. Lucrăm în presă fiindcă ni se pare nouă că asta aduce cel mai mult cu ceea ce ne-am dori să facem cu adevărat. Şi e trist că lucrurile stau aşa.
        Marea Literatură e bine-sănătoasă fără oricare din noi. Şi fără Eminescu ori Salinger ar fi fost bine-sănătoasă. Dacă n-ar fi scris ăştia doi şi şi-ar fi pierdut vremea (numai) prin presă cine le-ar fi simţit lipsa? Câţi scriitori geniali nu or fi murit la naştere? 🙂

  6. Mester de cuvinte ce esti (in caz ca nu vrei sa te numesti scriitor-alegerea ta), daca vreau sa citesc mai departe… ma trimiti pe site la obiectiv? Huotieee. Eu vreau sa citesc blogul lui MC. Nu vreau sa citesc ce a scris MC pe o pagina de ziar, obositoare vizual care nu iti ofera in nici un caz o experienta placuta.

  7. @ Ashtart – Multzam fain pentru vizita si pentru comentarii. Te trimit pe site-ul „Obiectiv Cultural” fiindca textul asta a fost publicat acolo si asa imi pare corect. Apoi, in „Obiectiv Cultural” sunt convins ca o sa gasesti si alte texte interesante. In fond, acolo semneaza unii dintre cei mai interesanti si importanti scriitori romani contemporani.

    • Nu, iti spun eu cum e corect. Scrii matale frumos pe blogul tau ca ai publicat un articol pe obiectiv cultural care se intituleaza XXX…si dai link….nu imi dai inceputul de la articol si imi oferi un link despre care imi imaginez ca ma duce sa citesc articolul in totalitate tot pe blogul tau…nu ma trimite pe o alta pagina pe care eu nu vreau sa intru.

      Interesant si important sunt aprecierile tale…eu nu am niciuna…te citesc ocazional pe tine pentru ca te stiu din vedere…nu vreau sa citesc ceva interesant/important…

      • E incredibil cum se găseşte cineva să îşi spună „cum e corect” pe blogul tău. De parcă nu ar fi blogul tău şi bătătura lui tac-su.

        ashtart, guess what: omul ăsta, ca să poată bloga, tre’ să plătească netul. ca să poată plăti netul, tre’ să muncească. ca să poată munci, tre’ să vândă ziarul pe care îl conduce. ca să îl vândă, e perfect în regulă ce face.

        sau dacă nu-ţi convine, fă-i tu o ofertă cu un salariu lunar pe care i-l dai să stea numai acasă şi să scrie numai pe blog, fără linkuri la ziar. aşa mi se pare mie corect.

  8. @ Ashart – Ok, data viitoare asa am sa fac. In loc de „citeste mai departe” o sa pun „citeste mai departe in Obiectiv Cultural” sau „… Obiectiv – Vocea Brailei” sau pe unde or mai fi textele cu pricina. E (mai) bine asa?

Lasă un răspuns