Esenţa stagnării

Nu mă mai miră ghiduşiile răsuflate ale clasei politice româneşti, disperată să-şi reinventeze imaginea. Aceleaşi tumbe sinistre consumate vreme de 21 de ani pe aceeaşi scenă, către care spectatorii se uită, cu nodul în stomac, fără încredere şi fără speranţă. Răgetele lui Vadim şi gesturile sale patologice au fost înlocuite de şoaptele lui Diaconescu şi nu mai au darul să aglutineze mulţimea celor fără de repere, însă felul în care poliţiştii s-au lăsat călcaţi în picioare de liderul PRM mai arată o dată câtă obedienţă curge prin venele reprezentanţilor autorităţii statului. Citeste mai departe

Comments

comments

Lasă un răspuns