Obiectiv Cultural. Detalii mai mult sau mai putin tehnice

Cred ca prima oara am vorbit cu Cristi Corcan despre o revista de cultura la Braila in urma cu vreo 2 ani. La vremea aia ne-am rezumat sa experimentam pe o pagina – cred ca s-a chemat Pagina de literatura si arta. Cu citiva ani inainte facusem experimentul asta impreuna cu George Sipos. O botezasem Lumea in Idei. De unul singur, ma tot jucasem ani in sir cu o alta pagina, Literatura si Artele Imaginarului (2001 – 2007, cred). Fiecare dintre noi, de altfel, experimentasem pe terenul asta, intr-o forma sau alta. Niciodata insa lucrurile nu ajunsesera in punctul in care sunt astazi. O intersectie atit de faina a destinelor si o nevoie atit de mare de  repere in zona culturala, la Braila, acolo unde, asa cum frumos spune Liviu, „mediul cultural se manifestă doar printr-un ambuteiaj de cumetrii instituţionale”.


Prin urmare, un dialog care a inceput cu „Marian, ce zici? Facem un supliment cultural?” s-a terminat extrem de repede („Facem!„) fiindca toti eram convinsi ca lucrul asta s-a copt. Cu sprijinul lui George Sipos si al colegilor mei, cu suportul managementului cotidianului Obiectiv, cu aliati la care nu m-as fi gindit in urma cu citeva luni, din rindul celor mai tineri oameni de afaceri din Braila, alaturi de Cristi, de Diana Corcan si de Liviu Stan am reusit sa punem pe picioare ceea ce se va numi „Obiectiv Cultural”. O publicatie de 16 pagini, distribuita gratuit, impreuna cu cotidianul „Obiectiv – Vocea Brailei” in citeva mii de exemplare. Proza, poezie, comentarii, interviuri. Literatura, Teatru, Muzica, Arta plastica. Fotografii de Radu Afrim, grafica de Traian Tsamuris, texte de Radu Aldulescu, Laszlo Alexandru, Michael Haulica, Mircea Barsila, Mihail Vakulovski, Adrian Buzdugan. Un interviu cu Ana Blandiana, altul cu Vali Racila, o ancheta la care raspund Luca Pitu, Liviu Antonesei, Gelu Negrea, Viorel Padina, Ion Zubascu si Lucian Merisca. Un ax, rezistenta prin cultura, in jurul caruia se infasoara textele din supliment. O gramada de premii in carti. O intrebare, din partea mea, pe care o sa o gasiti in textul pe care il semnez acolo. Si alte citeva lucruri pe care sper sa le gustati. Iar acesta este doar primul numar.

Eu si Cristian Robu-Corcan garantam pentru publicatia asta.

Lansarea va avea loc vineri, 17 decembrie, in clubul Understage din Braila, la ora 17.30.

Pe piata se va distribui luni, 20 decembrie, impreuna cu cotidianul „Obiectiv – Vocea Brailei”.   

O sa revin cu detalii si multumiri. Lasati aparatele deschise.

Comments

comments

17 de pareri despre “Obiectiv Cultural. Detalii mai mult sau mai putin tehnice

  1. Felicitari! Sa aveti cit mai multi „consumatori” de cultura.
    Sugestie: puneti o apostila pe prima pag, ceva care sa sara in ochi, cu un text care sa sune cam asa: „PUBLICATIE INTERZISA PROSTILOR”. bAFTA ACOLO!

  2. Marian, daca tot mai crezi in functia educativa a presei (eu m-am convins de mult ca presa are strict o functie informativa) iti sugerez sa-l abordezi, paregzamplu, pe nea Titel Cracanatu’ si sa-i oferi, cu prilejul Sarbatorilor, un exemplar din suplimetul cultural pe care il veti scoate si sa-i spui: „Va rog sa primiti, d-le D-tru Oprea, acest cadou. Ne cerem scuze ca n-avem atitea clase citi ani de pirnaie aveti dvs., va uram la cit mai multi (ani, fireste) si va rugam sa apelati la noi in momentul in care va hotariti sa publicati JURNALUL INTERLOPULUI MONOFTALMIC”. Sau, de ce nu, incercati sa patrundeti cu viitorul calup de cultura la anumiti baieti in uniforma, mai precis la aia care detin functii importante in aparatul spagaro-represiv si care sunt convinsi ca o patrula este alcatuita din 4 insi dotati cu pulane si catuse.

  3. @ N. Matei – 🙂 Neeeea… 🙂 Vorbim de lucruri diferite. Titel nu e prost. Incultura, semianalfabetismul nu trebuie confundate cu lipsa de inteligenta. Dar, Matei… din punctul meu de vedere, sa stii, mai nociv decit omul prost este omul inteligent dar rau. Iar dintre prosti, ii detest intr-adevar doar pe prostii militanti. Pe cei care incearca sa-si impuna prostia. In rest, mi-e clar, cu prostii nu am nimic. Cu atit mai mult cu cit, de multe ori, prostia nu e vina prostului. E material genetic si chiar, in multe cazuri, un dar de la Dumnezeu. 🙂 De-ar fi lumea toata prosta, insa buna la suflet, am fi mai fericiti, cred, si mai putin distructivi.
    Iata cum pot sa aduc argumente pentru prostia ca virtute 🙂

Lasă un răspuns