Furtuna de la Maria Filotti continua

Desi mai sint doar citeva zile pina la ziua in care se va alege noul director al teatrului Maria Filotti, luptele din culise nu s-au incheiat. Ba, din contra, par a se inteti. Exclusiv in editia on-line a cotidianului „Obiectiv – Vocea Brailei”, gasiti din aceasta noapte punctele de vedere ale unora dintre cei mai importanti actori braileni, legat de ceea ce se intimpla la Braila. Declaratii incisive ale actorilor Mihaela Trofimov, Alin Florea, Liviu Pintileasa, Emilian Oprea, un semnal de alarma tras de regizorul Radu Afrim si indemnul la calm al Veronicai Dobrin, fostul director de la TMF, sunt ingredientele unui text la care am lucrat azi, intr-una din zilele mele libere. 😛 Uite, chiar AICI.

Comments

comments

16 de pareri despre “Furtuna de la Maria Filotti continua

  1. Paul Chiribuţă, profesor la Limoges şi colaborator al lui Silviu Purcărete în proiectul „Danaidele”, a fost eliminat în faza preliminară a concursului.

    Motivul invocat a fost că au fost recunoscute elemente de identificare ale lui Paul Chiribuţă în prezentarea pe suport magnetic a proiectului de menagement

  2. @ alex – Da, alex. Tare mi-e teama ca teatrul brailean a avut sansa sa aiba la conducere un om cu o anvergura culturala care depasea aria judeteana/ de colhoz/ nationala. Dar s-a gasit un nod in papura pe undeva…

  3. am citit un interviu cu afrim care vine sa completeze interviul tau si sa contureze exact tabloul evenimentelor de la TMF

    RADU AFRIM :
    Nu vreau sa invat sa fac teatru

    Ma uitam zilele trecute pe un site si te-am gasit la sectiunea Pictori, nu la Regizori.

    Am si desenat la viata mea. Toata adolescenta am pictat, ieseam cu cartoanele prin paduri, chiar si la mare… Am dat la arte plastice, n-am intrat si mi-am zis „las ca tot fac eu imagine pâna la urma, dar in teatru”. Insa asta dupa bucla mea filologica…

    Aveai vreun plan cu teatrul inainte de a face Literele?

    Nu, nu-mi placea teatrul, nici nu-l cunosteam, nici nu ma interesa. Am ajuns accidental la spectacole in Cluj, pentru ca scriam cronica la Echinox. Aveam o pagina numita Voyeuristica. Era o pagina superficiala, in care povesteam cat e de ridicol teatrul, ce mai e prin film. Nu-mi placea deloc ce vedeam la teatru, dar am vazut totusi un Purcarete, un Maniutiu, si cred ca atunci m-am gândit ca s-ar putea sa fac si eu ceva, asemanator… sau nu. Primul meu examen interesant a fost Phaedra, care semana, evident, cu Purcarete.

    Cum ajung la tine piesele pe care vrei sa le pui in scena?

    Dau telefon si zic: scrie-mi, dear, un text bun, ca mi-e plin computerul de texte mediocre.

    Si când gasesti unul bun, cum lucrezi cu el?

    Cred ca deja se stie cam cum lucrez (râde). Tai cu pixul pagini intregi. E ciudat: sunt foarte multi regizori, in România si in lume, pentru care se scriu special texte. Acei regizori merita sa le puna asa cum sunt ele. Adica sunt regizori buni pentru a servi textul. Eu nu sunt un regizor bun pentru a servi un text prost. Intotdeauna mi-am dorit independenta, m-a interesat mai mult un remix decât o piesa originala. De multe ori si-n muzica, de exemplu remixurile de la Cocteau Twins. Asta ar trebui sa se intâmple si cu textele dramatice: sa reconstruiasca povesti paralele cu textul. Treaba mea ca regizor este spectacolul si nu textul, la urma urmei. Spectacolul trebuie sa aiba o viata extraordinara, luxurianta, deliranta, sa-si aminteasca sporadic de text. Ca prin vis.

  4. @ iolanda – Si de ce crezi, Iolanda, ca interviul asta contureaza exact tabloul de la TMF? Mie imi scapa legatura, insa, dincolo de asta, iti pot spune ca sunt de acord cu ce spune Afrim. Si mai ales cu fraza asta: „Treaba mea ca regizor este spectacolul si nu textul, la urma urmei. Spectacolul trebuie sa aiba o viata extraordinara, luxurianta, deliranta, sa-si aminteasca sporadic de text.” Putini artisti inteleg, in fond, ca cel care se bucura, cel care trebuie sa se bucure cel mai mult, cel care trebuie sa plece satisfacut dintr-o expozitie, sala de teatru, de cinema ori din fata unei carti este spectatorul, cititorul, consumatorul de arta. Din pacate, mai ales in Romania, se fac, se scriu, se picteaza prea multe „opere” centrate pe autor si nu pe cititor, spectator, public. De aici, discutia poate fi separata pe mai multe componente, dar ca sa revin la tema disputei pe care o poate naste fraza din interviu pe care tocmai am citat-o, o sa aduc un exemplu-intrebare. La care poti raspunde, doar dupa ce vezi filmul si dupa ce citesti cartea. Musai ambele. Este vorba despre romanul „Picnic la marginea drumului” de Arkadi si Boris Strugatki si despre filmul „Calauza” de Tarkovski. Iar intrebarea este urmatoarea: Ar fi trebuit ca Tarkovski sa fie fidel romanului fratilor Strugatki, atunci cind a realizat filmul? Raspunsul meu este, fireste, „nu!”. E dreptul lui sa faca ceea ce doreste, iar daca o face bine, lucrurile devin excelente, iar lumea, iata, se poate bucura de doua capodopere – una literara si una cinematografica. Iar filmul „Calauza”, ca sa-l parafrazez pe Afrim, are o viata extraordinara, luxurianta, deliranta si isi aminteste sporadic de romanul „Picnic la marginea drumului”. Ca prin vis. Asta mi se pare o excelenta lectie pe care o da unul dintre titanii cinematografiei si care, dupa mine, ar trebui sa inchida orice polemica pe tema asta.

  5. Radu Afrim, interviu ,citez:
    Ti-e frica de trecut?
    Nu.Eu imi iubesc trecutul. Cu multi oameni si multe semne care tzin de el. Si care nu mai apartin fizic de prezent. Din trecutul meu sunt facute multe din spectacolele mele. Chiar daca se bazeaza pe textele altora. Asta nu are importanta. Semnele copilariei, ale adolescentzei mele sunt peste tot. Exista si o perioada din care nu mai pricep mare lucru . si asta tzine de anii intamplati imediat dupa revolutie….vreo 10 la numar. Intr o zi ma voi gandi si la ei.

  6. daca aveti puterea sa iubiti pana la adulare un tanar care acum 10 intra din obligatie in sala de teatru si azi este
    unul din cei mai premiati si iubiti regizori romani ,de ce refuzati sa credeti ca un actor mediocru cum il numiti dar
    cu siguranta un artist folk poate deveni un director de teatru de succes ,de ce nu impartiti increderea si iubirea cu aceasi masura ,ce ar fi ajuns azi regizorul daca cei care citeau cronicile lui din revista studenteasca il primeau pe scena cu resentimente si reticenta cum faceti voi azi ,cu Ranitul dintre linii .
    asta-i tot scuze ca ti-am invadat spatiul

  7. Stalker sau Calauza in regia lui Andrei Tarkovski, este un film care ca toate filmele se face dupa un scenariu in speta un scenariu de Andrei Tarkovski dupa nuvela fratilor rusi Arkadi şi Boris Strugaţki, teatru este totat diferit de film iti poate spune orice actor sau regizor spectacolul de teatru este punerea in scena a unui text dramatic ,dar nu vreau sa ne contrazicem pe aceasta tema
    ps -am vazut de ce fierbe copilul in mamaliga de 7 ori si as mai merge daca s-ar mai juca nu intelege gresit comentariul meu

  8. @ Iolanda – Hai sa o luam punctual:
    1. Nu m-ai lamurit unde e legatura dintre interviul cu Afrim si situatia de la TMF.
    2. Nu-l iubesc in niciun fel pe Afrim, despre adulare nici nu poate fi vorba. De unde mama naibii ai scos timpenia asta? Nici nu-l cunosc pe Afrim, nu l-am intilnit in viata mea, iar singura oara cind am vorbit cu el, a fost atunci cind i-am luat declaratia pe care am publicat-o intr-unul din articolele despre Teatru. I-am vazut insa piesele montate la Braila si, da, sunt, din punctul meu de vedere (al meu, da? – nu sint nici critic, nici actor ori regizor, nu sunt vreo autoritate in domeniu. Este doar punctul de vedere al unui spectator) printre cele mai faine spectacole pe care le-am vazut.
    3. Nu am nimic cu viitorul director al teatrului. Sper sa faca treaba buna. Diferenta dintre el si Afrim – fiindca tot insisti pe paralela asta – este ca despre spectacolele lui Afrim putem vorbi – ele au fost vazute, au umplut sali, au luat premii, s-au jucat prin toata tara si prin lume – pe cind Bodolan inca nu a facut ceva la teatru, pentru a putea pune lucrurile in balanta. Asa ca… asteptam, cu speranta ca nu ne va dezamagi.
    4. Iolanda, ca sa faci ceva bine nu trebuie neaparat sa-ti placa tot ceea ce au facut cei de dinaintea ta ori ceea ce fac colegii tai de breasla. Stiu ca nu e frumos sa ma dau drept exemplu, insa trebuie sa-ti spun ca nu-mi place 95% din literatura romana contemporana, insa asta nu ma opreste sa scriu literatura. De asemenea, nu-mi place 99% din presa din Romania, insa asta nu ma opreste sa lucrez in domeniu. Si nu-mi plac 99% din blogurile din Romania, dar asta nu ma opreste sa scriu pe blog. Iar daca mi-ar fi placut tot ceea ce au facut ori fac ceilalti, ar fi fost al dracului de dificil sa-mi gasesc drumul meu. Asa ca il inteleg pe Afrim si aici.
    5. Bine, nu ne contrazicem pe tema aia.
    6. Nu inteleg ce doresti, de fapt, si ce te mina in lupta.
    7. Eu am scris ce aveam de scris despre teatru si m-as opri aici.

  9. asta este problema pt mine nu este o lupta sunt un spectator care a vazut toate piesele lui Afrim montate in toata tara nu numai la Braila si cand spun il iubiti ma refer la braileni nu la tine personal pt si eu il iubesc plastic vorbind ,
    si tot ca un simplu spectator fara nici o alta legatura cu lumea teatrului fiind finantist de profesie comentez pe blogul celui care a deschis cutia pandorei
    si cam atat, promit sa citesc si cartile tale ,numai bine !

  10. Domnu Coman si stimabila Iolanda!De ce amestecati dmv.,cu talent,ignoranta si
    voiosie,borcanele de mere-pere padurete de la TMF?Ati ajuns la Tarkovski…mai!…
    Gainariile sunt altele si nu au nicio legatura cu teatrul,si cu d. Afrim.Pt.ca:
    pe de o parte a ostilor combatante era inginera Radita, cu :primaria,V.I.Frunza,(suparat brusc pe tabara adversa),si colectivul de actori considerat „second-hand”,iar de cealalta parte a campului de bataie,”importantii”,in spate cu Doina Papp(asta il sustinea pe d.Chiributa)si d.Dobrin(care habar nu avea cine-i d.Chiributa,dar il stia
    de la partid,pe d.Simion).Aceste doua tabere s-au murdarit in fel si chip,(comentariile),
    intru un singur scop:puterea!!!.Daca ramanea Radita,Liliana Ghita s-ar fi
    saltat in consilier de taina si eventual,Zane sau Turcoianu ar fi devenit peste noapte
    mari „artisti”.Daca iesea Simion,partea de „geniali”,l-ar fi propulsat pe functia de
    dir.artistic,pe d.Pintileasa, d.Nichifor ar fi revenit sa mai puna o data „Tablia de
    la …”nu stie nimeni ce margine,s-ar fi facut din nou „liste cu actori de dat afara”d.Papp
    ar mai fi luat 12 mil.lei pe luna fara sa faca nimic,Frunza ar fi fost sabotat,si bineanteles
    in curtea cu gratare,mici si bere a d.Cristei,s-ar mai fi intalnit din nou,baietii de la
    Phare,impreuna cu cea care n-are nicio legatura cu teatrul,muzica si geografia,”baba”
    Dobrin.Ce teatru?Care teatru?Hai sictir!

  11. @ cici – draga cici, alias moise, adica draga Laurentiu. Tot nu mi-ai explicat de ce iti schimbi nick-ul de la un comentariu la altul. In rest, ce sa zic? Vrei sa ne asezam pe margine si sa aruncam cu oua in toata lumea?

  12. Imi place si moise si cici…parca are vreo importanta…nici vorba de margine si de oua
    nici atat.Ma gandesc doar ca in toata „furtuna” asta pacatoasa,ar fi fost bine sa fim mai
    aproape de realitate si de adevar pentru ca o imagine deformata a situatiei nu foloseste
    nimanui.Din pacate,ziarul dmv.ne-a prezentat doar o fateta a medaliei.Si aceea plina
    de” interpretari” si plina de omisiuni.Cred ca era bine sa stati cu mai multa lume de
    vorba…Era bine pentru teatru.Pe de alta parte,”furtuna” asta a avut totusi si o bataie de vant benefica.Le-a stricat unora din centru timpul probabil si nu mai ploua cum vor ei.Iar daca teatrul brailean n-a avut noroc de d.Chiributa,asta e…Sa ne bucuram
    de-acum de d.Bodolan.Fiind actor,nu are cum sa se uite la scena ca gaina-n lemne.De
    astia a avut teatrul destui.Bine c-am scapat de politruci!Cu respect,Laurentiu.

  13. @ cici – Draga Laurentiu, cred ca am mai explicat asta pe undeva, dar, uite, o mai spun o data. Articolele mele nu au avut ca subiect taberele din teatru, „dihonia” cum au spus altii. Din punctul meu de vedere, asta nu era un subiect de presa – cine cu cine nu se suporta pe acolo si cum si-o trag la gioale actorii intre ei. In plus, nu ma interesa balacareala – chiar daca protagonistii au folosit textele mele ca pretext pentru lupta intestina, in comentarii. Subiectul pe care eu si colegii mei l-am tratat in articole – interviul cu Nichifor, dreptul la replica al Rodicai Antonescu, declaratia primarului Simionescu, reactia celor 4 actori, textele din Scormonitoru – a fost tentativa de aranjare a concursului. Si, da, cred ca textele noastre au deranjat ploile aranjate. Ca si tine, imi exprim regretul pentru scoaterea din cursa a lui Paul Chiributa, dar si speranta ca Bodolan, fiind actor, va reusi sa urneasca masina ramasa-n drum. In rest, da, despre teatru, despre mincatoriile de acolo, despre piesele pentru care s-au cheltuit bani si nu s-au mai jucat, despre coterii si aranjamente, despre achizitii fara cereri de oferta samd, se pot scrie multe. Fiind insa vorba despre singura institutie publica pe care o apreciez in Braila incerc sa separ subiectele constructive de cele distructive. Sper ca acum imi intelegi punctul de vedere. Altfel, luni sau marti, un interviu in exclusivitate, cu Mircea Bodolan, in ziarul Obiectiv. 😉

Lasă un răspuns