Ce treabă am eu cu SF-ul?

Un text publicat recent în revista Galileo:

Ma chinui de multa vreme sa scriu textul asta. L-am început de cîteva ori, mi-am stors memoria încercînd sa aflu care e amintirea, care e momentul care m-a legat atît de strîns de literatura SF si de oamenii care o scriu.

Am crezut initial ca sunt lecturile din copilarie, apoi prima întîlnire cu un scriitor, apoi primul contact cu cenaclul SFera. Dar nu, cred ca e o chestiune ceva mai adînca.

Da, despre adîncime e vorba… Citeşte mai departe

Comments

comments

2 de pareri despre “Ce treabă am eu cu SF-ul?

  1. Era 1 august 1993…
    Si Carmen… cu care in (iunie?) 1994, la Giurgiu, la “Zilele Quo Vadis – Giurgiu”… Cu apa trecuta de genunchi (dupa o ploaie torentiala!) radeam ca nebunele, cu sandalele-n maini, intrebandu-ne daca e posibil ca, pe caldaramul din centrul orasului, sa calcam pe vreo scoica!
    Carmen… O vad cocotata pe spatarul unui fotoliu, in februarie 1995, la ziua mea. In garsoniera in care eram inghesuiti 25 de oameni. De la inaltimea pe care i-o conferea acel spatar de fotoliu, noi ceilalti fiind inghesuiti pe jos, pe podea, ne domina! Nu prin altitudine, ci prin atitudine! Radea, glumea, facea “misto” de noi.
    Carmen… Din 1996 are tot 26 de ani. Noi imbatranim. Ea, nu! Si… parca o mai vad, uneori, cu coada ochiului, pe plaja, pe Atlantykron. Si-si rade de mine, cu acelasi ras cristalin! Caci, daca-mi intorc ochii spre locul unde mi s-a parut c-o zaresc… vad doar Dunarea, nisipul si salciile.
    A fost prea putin timp printre noi! Dar a ramas cu noi! Fie si doar in amintiri.

Lasă un răspuns