Atac la libertatea presei

Ca ANAF a pus acum vreo câteva zile sechestru pe o parte din bunurile Realitatea TV dupa ce a constatat o evaziune fiscala de peste 160 miliarde lei este o informatie care a ocolit usor jurnalele televiziunii de stiri, dar care ne lamureste un pic în ceea ce priveste pozitia pe care a avut-o de-a lungul timpului postul tv condus de la distanta de Sorin Ovidiu Vântu. Ce afaceri si ce stergeri de datorii o fi pierdut miliardarul FNI prin ramânerea la putere a gastii portocalii, Dumnezeu stie, însa mi-e foarte clar ca independenta presei nu face casa buna cu aceste creante colosale. Citeste mai departe

Comments

comments

6 de pareri despre “Atac la libertatea presei

  1. Felicitari!
    Ideile sunt valoroase si ar impune o dezbatere serioasa despre necesitatea unei legislatii mai cuprinzatoare privind presa scrisa (acum sunt dispozitii disparate ce se aplica nu foarte previzibil si o lege a presei nr. 3/1974 din perioada comunista, partial in vigoare, pe care nimeni nu o mai aplica).

    Contrar prejudecatii multor jurnalisti, ce se tem de o astfel de lege (articolul dumneavoastra arata ca nu va aflati printre acestia), o legislatie buna privind presa ar putea tocmai sa-i protejeze pe jurnalistii onesti si ar putea elimina aspectele de concurenta neloiala din presa. Evident ca o asemenea lege ar impune ample dezabateri publice reale in care sa fie implicati jurnalisti, juristi, politicieni, ONG-uri si chiar simpli cetateni.

    Ciudat este ca desi presa audiovizuala este reglementata complet(are legea nr. 504/2002 si institutie de control -CNA), aceasta nu pare a ajuta prea mult.

    cu sinceritate

  2. @ Florin Nita – Domnule judecator, o dezbatere legata de aparitia unei astfel de legi merita, fara indoiala, purtata. Din pacate, mi-e teama ca societatea actuala este inca incapabila sa produca un act decent in acest sens si ca puterea politica din Romania, oricare ar fi aceasta, ar incerca si ar reusi, in final, sa contureze un act normativ care sa limiteze libertatea presei. Reprezentantii autoritatii statului si majoritatea clasei politice si-au aratat aceasta fata de-a lungul timpului – de la modul grosolan in care au controlat mereu telviziunea publica, pina la modul in care era cumparata tacerea in anii 2000 – 2004 ori la abuzurile uriase la care au fost supusi jurnalistii inclusiv aici, pe plan local (vezi articolele publicate in Obiectiv legate de actiunile, limbajul si amenintarile presedintelui CJ la adresa colegilor mei) -, iar cele citeva proiecte de Lege a Presei intrate in dezbatere publica de-a lungul anilor au aratat acesta tendinta de a controla intr-o forma sau alta informatia din spatiul public. Cred, asadar, ca momentan aparitia unei Legi a Presei care sa protejeze libertatea de expresie, accesul la informatie si dreptul la informare, dar in acelasi timp sa instaureze repere deontologice clare este cel putin dificila, daca nu imposibila. Dar sint de acord ca este absolut necesara o dezbatere serioasa in acest sens. Dezbatere care, poate, cu timpul, ar reusi sa contureze macar o lista de drepturi si obligatii ce ar putea sta, in viitor, la baza unui astfel de act normativ.

  3. Faina pozitie, bravo, Marian. Inseamna ca nu este totul pierdut… Realitatea chiar e gretoasa in ultima vreme, de cind are numai emisiuni cu tema data.

  4. citesc şi eu (cu întîrziere) şi mă minunez sincer…
    credeam că speciei jurnalistului onest i-a murit şi numele deja, şi urma pantofului în colbul străzii…

  5. @ v – O fi murit cu totul prin Bucuresti, nu stiu. Da’ prin redactiile provinciale cred ca mai gasesti macar cite o urma ori o umbra, daca nu chiar cite o echipa aproape intreaga din aceasta specie. Poate asta o fi fost si motivul pentru care Ringier, inainte sa-si vinda ziarul, cauta oameni prin tara. Zic si eu…

Lasă un răspuns