Mor ziare

Anticipam aici ca va urma o perioada critica pentru mass-media. Si imi pare rau ca am avut dreptate. Astazi, daca informatiile mele sint corecte, a aparut ultima editie a colegilor de la Ziarul de Braila. Dincolo de concurenta, dincolo de lupta pe o piata de publicitate din ce in ce mai saraca, moartea unui ziar la Braila este un pas inapoi in ceea ce priveste dreptul omului la informare. Cu atit mai mult cu cit si celelalte ziare de pe piata braileana sint aproape de coma, iar aparitia unui cotidian gratuit nu compenseza absenta unui ziar care isi propusese, prin politica editoriala, si o atitudine civica.

Comments

comments

0 de pareri despre “Mor ziare

  1. Draga Marian,

    Tu stii ca traim vremuri interesante, desi, cum zic chinezii, bine-ar fi fost daca ne-ar fi ferit Dumnezeu de ele! Stii, de asemenea, ca nici cele mai reusite s.f. -uri nu ne-au pregatit pentru ce va urma, iar acum, cand grijile cotidiene, al dracu’ de meschine si de neamanat, nu prea ne lasa sa gandim in perspectiva, suntem in pericol mare de tot. De cate ori nu te-ai intrebat cine te poarta de manuta din umbra, cine iti dicteaza fara vorbe linia editoriala sau cine iti plateste salariul! Cu siguranta ti-ai pus astfel de intrebari, pentru ca te duce mintea. Chiar daca, la un moment dat, ai avut impresia ca STII pe statul cui te afli, ai realizat rapid ca esti exploatat in orb, la fel ca toti jurnalistii, de altfel. Cei care nu au putut fi controlati, fie au disparul din peisaj, fie au activat pe cont propriu, in semiumbra, tinuti departe de tirajele importante. In fine, pentru ca-mi esti simpatic, te voi avertiza sa te pregatesti pentru o schimbare. Iti sufla in ceafa cineva, fost lucrator al primului „Monitor”, detasat cativa ani buni, in interes de serviciu, la Bucuresti, inainte ca tu sa ajungi la „Obiectiv”. Are exact profilul manipulatului cuminte, nu prea inteligent, dar incapatanat ca un pittbull, asa ca nu prea te vad bine. In acest moment, „Obiectivul” are nevoie de cat mai multe mediocritati ascultatoare, pentru ca se intra pe ultima suta de metri in planificarea locala a uniformizarii opiniilor. Tu pui prea multe intrebari, esti prea cercetator in comparatie cu acest domn (din fata, Nicu, din profil, Matei!), ca atare, ai potential periculos. Sa nu te mire daca in curand omul isi va face aparitia la redactie, intr-o vizita „de curtoazie”, iar Monicuta il va prezenta elogios necunoscatorilor. Daca am dreptate si te vei trezi fata-n fata cu el, asteapta-te la surprize si pune-te la adapost. Ca din SF nu poti supravietui! Poate ca ne vom cunoaste candva, cine stie. Si am sa te intreb atunci (sa nu uiti!), „unde duc toate drumurile?”.

  2. @ Komma – Omule, iti multumesc pentru grija, sfaturi si avertismente. E ok, mi-ar placea sa ne cunoastem, insa trebuie sa-ti spun ca problema ridicata de tine ma gaseste calm. Din mai multe motive. Cel mai important este ca nu sint tipul de om care sa se agate cu disperare de bani, titluri si functii, nu am viciul puterii si nu ma ingrozeste nicicum faptul ca as putea ramine fara job. Sint un om liber, din punctul asta de vedere. N-am datorii la banci, n-am copii de crescut si sint dispus sa o iau oricind de la capat. In al doilea rind, il cunosc pe omul la care faci referire. Am lucrat impreuna la Galati si Braila, am invatat cite ceva unul de la atul si sint convins ca nu e genul de om care crezi tu ca este. In al treilea rind, imi cunosc sefii si colegii si am toate motivele sa tin la aceasta echipa si sa lucrez alaturi de ea atita timp cit nu exista cenzura si atita vreme cit putem rezista presiunilor care vin din toate partile. Da, intram probabil intr-o noua ultima suta de metri. Am mai avut de-astea. Si am rezistat tocmai fiindca aceasta firma a reusit sa construiasca una dintre cele mai stabile si mai unite redactii de presa locala.

  3. Stiam ca ne vom intelege! Si sa mai zica cineva ca „sama cuvintelor” limpezi are nevoie de criptare, pentru a ascunde la vedere paienjenisul gandurilor! Bafta si vant in pupa!
    P.S. Ce simplu ar fi daca am reusi intotdeauna sa comunicam mutual, printre randuri, cu cei pe care-i simtim aproape. Pana la urma e vorba despre un simplu exercitiu al mintii.

  4. Am asa un gust amar cand ma gandesc la presa braileana. Cu ceva ani in urma stiu ca erau pe piata doar doua ziare Libertatea si Monitorul de Braila, dar aveam ce citi. Acuma apar si dispar publicatii, dar mai rau e ca dispar jurnalistii buni. Fiul mea m-a „corupt” la presa online si ma invatasem ca dimineata sa trec in revista cele trei ziare locale: Obiectiv, Arcasu, Ziaru de Braila. Fiecare cu stilul lui, cu noutatile lui, etc., era o chestie. Braila avea unde sa se planga. Din cand in cand mai luam si cate un Monitor. Adica sunt un om simplu dar am crezut mereu ca voi ziaristii sunteti necesari, sunteti inteligenti si chiar luati atitudine la nevoie. Imi formasem un obicei din a cauta anumite nume de jurnalisti pt ca imi placea stilullor si ma gandeam cateodata cum arata acesti oameni.
    Incet, incet, presa locala a saracit. De la voi au disparut unii redactori f.buni (Ciucasu, Voica), multi ziaristi au migrat de colo colo, altii chiar s-au lasat de meserie. La Ziarul de Braila aveam, spre exemplu, alti preferati (P.D., L.A.), iar la Arcasu la fel, dar aici s-au tot schimbat.Acum am vazut ca nu mai au „investigatii” dupa ce a plecat D.V., cum si de la voi a disparut un om din acelasi loc.
    De ce d-le Marian se intampla asta? De ce ziaristi care au ceva de spus intorc spatele cetatenilor? Oare si Obiectiv va pati la fel sau acum va incerca sa adune din „piata” jurnalisti de valoare care fie au renuntat de buna voie la locurile vechi, fie din cauza crizei au ramaspe drumuri? Sincer sunt foarte trist ca orasul asta nu mai poate vorbi liber cu ajutorul ziaristilor. Daca si Obiectivul se duce, ramanem la mana mafiotilor care vor face ce vor cu noi pt ca nu-i va mai urmari nimeni cu stiloul.

  5. @cetateanul – In primul rind, multumesc mult pentru mesaj si pentru atentia si increderea pe care o acordati presei locale. Din pacate, situatia prezentata de dumneavoastra este reala si ma mihneste si pe mine. Braila este un oras sarac, cu o piata de publicitate foarte mica, iar criza economica a sugrumat si mai mult veniturile presei locale. Ca sa supravietuiasca, ziarele au redus salariile, au redus numarul de angajati, au redus numarul de pagini. Unele chiar s-au inchis. Eforturile financiare pentru publicarea unui cotidian sunt colosale, in timp ce veniturile sunt negarantate, fluctuante, de multe ori aleatorii. Marile companii din tara, fortate de criza, si-au redus bugetele alocate publicitatii, si astfel presa a fost lovita necrutator – fiindca, trebuie sa stiti asta, ziarele nu traiesc din vinzari, ci din incasarile din publicitate (chiar daca, si aici, fiecare ziar vindut conteaza). Primele afectate de aceasta scadere dramatica a veniturilor au fost ziarele din esaloanele doi si trei, fiindca firmele au preferat sa-si faca reclama in ziarele care sint lideri de piata, avind tiraje si vinzari mai mari – adica audienta mai mare in rindul potentialilor clienti. O alta lovitura a venit din partea difuzorilor de presa – Rodipet este un astfel de exemplu – care au intirziat platile ori nu au mai virat deloc banii scosi din vinzarea publicatiilor, editorilor de presa.
    Jurnalistii nu au intors spatele cititorilor. Unii au plecat in alte orase, la alte ziare (semnatura lui Mircea Doaga o sa o gaziti si in cotidianul de business Financiarul, iar pe Narcis Voica il puteti citi in Can-can), altii, e adevarat, au ales sa-si schimbe meseria pentru un job care le aduce ceva mai multi bani.
    Pina acum, Obiectiv a rezistat crizei fara sa faca niciun compromis. Insa a facut sacrificii – a trebuit sa renunte la o parte din oameni, a trebuit sa reduca salariile, pierzind astfel alti oameni. S-a intimplat, in fond, in presa, ceea ce s-a intimplat in tot mediul privat. Ce va pot promite? Ca Obiectiv nu o sa se inchida si ca o sa fim ceea ce am fost si pina acum: un ziar de atitudine. Iar responsabilitatea noastra este cu atit mai mare acum, cind am ramas singurul astfel de ziar de pe piata si, in fond, singura forma de opozitie in Braila.

  6. Ave!

    Am trait s-o citesc si pe asta: un cititor polivalent care nu ne injura la gramada, ba, mai mult, ne ridica-n slavi si deplange soarta presei brailene! E un inceput, chiar daca nu se face primavara cu o singura floare. Oricum, m-a surprins in mod placut comentariul onestului „Cetatean, iubitor de cultura”, caruia doresc sa-i transmit ca dracu’ nu-i chiar asa de negru precum pare. Gloria urmata de decadere renaste intotdeauna ca Phoenix, important este sa avem putintica rabdare, vorba lui nenea Iancu.
    Tie, Marian, iti doresc urcus pe ramura, un potot de ganduri bune si „succesuri” fratioare!

  7. Ce sa zic, daca eram amandoi „oameni de teren”, ne-am fi vazut macar o data la un an, dar asa … bun si traseul electronic! Desi nu pot spune ca sunt o blogerita inraita si daca nu mi-ar fi atras atentia un amic, recunosc (plina de cainta!) ca as fi ratat „reintalnirea” de haioasa amintire. Doamne, mai stii cate traznai faceau tinerii ziaristi la „Braileanul”? Ce mai, am mai imbatranit un pic, mintea la cap, nexam, da’ las’ ca-i bine. Ura!

Lasă un răspuns