Schimb de carti la Braila

La „Schimb de carti”, iubitorii de literatura se intilnesc, fac schimb de carti si mai ales de idei. „Schimb de carti” este o serie de intalniri lunare ce se desfasoara in mai multe orase din Romania (si nu numai), simultan. Am fost la „Schimb de carti” in Bucuresti si am fost la „Schimb de carti” in Galati. Duminica, datorita Madalinei Glavan – unul dintre liceenii de la „Obiectiv junior” – o sa merg la „Schimb de carti” la Braila. Daca va place literatura, daca vreti sa va intilniti cu alti oameni pasionati de carti, daca nu aveti mofturi legate de virsta ori de statutul social, dati un semn aici, pe blogul Madalinei, si veniti cu o carte la „Schimb de carti”. Eu o sa fiu acolo.

Comments

comments

0 de pareri despre “Schimb de carti la Braila

  1. Hmm… schimb de carti _si_ socializare? Ma intreb: care-i pretextul si care-i motivul? (nu musai rautacios).

    Incer ca simulez mintal iantalnirea: „Hei! salut. Asta e a 576-a preferata carte a mea. La celelalte nu pot renunta inca, fiindca n-am dubluri. Ce ai acolo?” Cred c-am priceput raspunsul la intrebarea anterioara.

    Raman la ideea ca, pentru a schimba text, oamenii nu trebuie musai sa se intalnesca fata in fata. La urma urmei, de asta a fost inventat textul. 🙂

  2. Chiar ma bate gindul sa ma insor pe net!Si daca mai descopera americanii astia ceva in domeniu poate fac si copii pe net!”Oamenii nu trebuie musai sa se intilneasca fata in fata”!

  3. @bebe: spune-mi, ai cumva vreun idol decedat? Cineva care te-a influentat major prin ce-a scris? Daca da, atunci te intreb ce faci ca sa-l intalnesti, cu toate ca ti-a facut hatarul sa-ti lase chestii de citit. Pobabil ca, pentru a implementa „intalnirea fata in fata” ai face o calatorie „one way” pana pe lumea cealalta, right? Daca nu, atunci pas. 🙂

    Revin la ideea ca, pentru ashimba text, oamenii nu _trebuie_ sa se intalneasca. Desigur, e _simpatic_, dar nu _necesar_. La urma urmei, echivalentul translatiei spatiale in timp e memoria.

  4. Prietenii mei sint vii,asa ca nu am probleme sa ii intilnesc!Iar idolii nu cred ca as vrea sa ii intilnesc{poate as ramine dezamagit}!O sa incerc sa le trimit un „text”!Pina atunci prefer „simpatic dar nu necesar”!Daca ne eficientizam viata prea mult devenim robotei{bebetehnicus?}!

  5. CST-Link, daca era o masa rotunda cu tema „Cyberpunk-ul, incotro?”, te bagai? Eu zic ca e o initiativa misto asta cu schimbu’ de carti. Si ma bucur ca se intampla si in Braila. Stii ce e interesant? Locatia din Braila unde s-a intamplat evenimentul, e vis-a-vis de Inspectoratul Judetean de Militie. Si tot azi s-a tinut SdC si-n Oradea, intr-o locatie vis-a-vis de penitenciar. Din fericire, brailenii nu au avut parte de invitati speciali si relevanti (doar „banali” scriitori precum Marian) iar in cazul asta, intalnirea chiar a fost una de culturalizare.

  6. @ CST-link – De la intilnirea SdC de la Galati, m-am intors cu un volum de Cohen. Probabil ca puteam sa-l gasesc si intr-o librarie sau la biblioteca, dar poate ca, nefiind nicidecum hotarit sa caut cartea lui Cohen, nu as fi citit-o prea curind. Sa te intilnesti cu niste oameni care au aceeasi pasiune cu a ta – lectura, in cazul de fata – nu inseamna sa te intilnesti cu idolii. Inseamna sa schimbi impresii, sa cunosti, sa discuti cu oameni ca si tine. Cercetatorii se intilnesc, microbistii se intilnesc, pasionatii de masini Ford se intilnesc. De ce nu s-ar intilni si iubitorii de literatura?

    @ voikunike, bebe – multzam pentru vizita 🙂

    @ Magus – Chiar a iesit fain intilnirea din seara asta. 😉

  7. Sunt convins de asta. Cum i-am raspuns Madalinei intr-un comentariu la ttul de pe siteul meu, dedicat acestui eveniment, sunt foarte curios de discutia pe marginea lu’ Bejenaru si al lui „Cismigiu & Co.” A fost una din cartile copilariei mele. Pana l-am descoperit pe Marin Preda!

  8. @Marian Coman: Ok, reiterez: intr-adevar, de ce nu? Dar unde e _necesitatea_? Hai sa luam exemplele pomenite de matale:

    Cercetatorii au orgoliul descoperirii sau pe cel al inferentei, deci au motive _personale_ sa se intalnesca (pentru a-si adapa mandria profesionala din gurile cascate de uimire ale colegilor de breasla).

    Microbistii sunt un caz disperat: e absolut penibil sa faca circ in fata TV-ului in prezenta membrilor familiei, cand ii pot injura pe confratii de religie — dar din alta secta — de mama si de atacant. Deci au motive _personale_ sa se intalneasca.

    La pasionatii de masini Ford n-am o explicatie. Probabil ca nu se intalnesc daca n-au cel putin 0.005% din actiuni cumpaate la companie, si-atunci sunt interesati sa-si exprime votul in consiliul de administratie. Deci au motive _obiective_ sa se intalneasca.

    Dar cititorii? Relatiile lor vis a vis de text sunt strict directionate catre autori (zic eu) — n-am citit inca nimic care-ar trebui sa ma puna pe ganduri la modul: „oare ce-o crede X-ulescu sau Y-eanu despre?”. In plus, nu stiu cat de folositoare pentru literatura in sine sunt intalnirile: textul e un pretext si nu o cauza pentru congregare — si, cu ocazia asta, am facut „check” si la jocul de cuvinte necesar unei expuneri de bagat cat de cat in seama. Deci, daca e pretext, unde e necesitatea?

    Nu sunt eremit, doar pun probleme teoretice. 😀

    @bebe: Robotica nu se ocupa cu activitati antisociale, ci cu actionarea unor parti mecanice conform unui algoritm. Nu vad cu ce-ai deveni mai putin uman daca _nu_ te-ai intalni cu alti indivizi… Serios, am vazut suficienti neoameni destul de activi d.p.d.v. social, deci „intalnirea” nu e un criteriu. Probabil ca ai cazut victima diferitelor sabloane de comportament: „Ca sa fii om tre’ sa fii bine imbracat, sa te intalnesti cu ceilalti, si sa nu-ti puta picioarele”.

    Dar, stai!, acuma m-am prins: n-ai utilizat cuvantul ‘robot’ in sens direct… a fost o metafora, right? 🙂

    P.S.: Ok, am incercat sa fiu mai atos decat imi permite materialul de constructie. Revin la idee: ca cititor te raportezi direct la autor, si nu la alti cititori. Relatie destul de exclusivista.

  9. @Magus: Daca era un astfel de simpozion, iti citeam mai intai blog-ul. 😀 Si-ti spun si tie, inca o data: recursul la universalitate nu eludeaza meandrele concretului. Oops!… memory error: parity check. Ce vroiam sa zic e ca recursul la socializare nu face cartile mai bune.

    Si, acuma, spune tu cu mana pe inima: cate ai aflat despre MacOS X pe forumul asociat, si cate din viu grai? Personajele intalnite „in mod text” au fost mai putin „adecavte” in realitate? Text, MacOS X, etc. toate sunt motive pentru altceva decat ceea ce reprezinta socializarea. Si, dedicatie speciala pentru tine: Text rulz! Humans suck! :))

  10. @CST-Link – Stai acasa. 😉 Nu vreau sa iti explic de ce pasionatii de masini Ford se intilnesc de nebuni intr-un loc din oras, fara a fi actionari la fabrica cu pricina. Nu vreau sa-ti explic de ce pictorii participa la tabere de creatie si nici de ce iubitorii de literatura cyberpunk se string la conventiile Sf, de ce epigramistii se cauta unul pe altul, de ce crescatorii de ciini se aduna prin parcuri. Stai acasa. 😉 Desi majoritatea accidentelor se intimpla acasa. Omule, vorbim discutii. E democratie, oamenii cu pasiuni comune se intilnesc si vorbesc despre ceea ce le place, despre lucrurile pe care le au in comun. Daca nu intelegi, intra pe site-ul schimbdecart.ro sau pur si simplu stai acasa. 🙂 In rest, ai dreptate… „pentru a schimba text, oamenii nu trebuie sa stea musai fata in fata”. Dar cine mama naibii a zis ca e musai sa vii sau sa te duci la schimb de carti? Stai acasa. 🙂

  11. @Marian Coman: Ah! recitindu-ti textul mi-am dat seama de o greseala a mea (probabil de retorica). Nu sunt maniheist-behaviorist (daca mi-e permisa o asemenea struto-camila notionala): daca pun intrebarea „de ce-ati ales cartea ca motiv de socializare?”, nu inseamna ca-i desconsider pe cei care participa la evenimente de ast gen, si nici n-as interzice-o daca as avea puteri absolutie. Doar ca n-as diferentia-o de alte adunari tematice: nu-i mai mult decat un ceai de la ora 5. Cine se simte invitat, sa participe dom’le! doar nu-i dictatura milita[r|nt]a! 🙂

    Dar tot nu nu inteleg: _de_ce_?! 😀

  12. Ti-am zis ca in scoala am avut mari probleme cu „de ce?” la matematica si mereu ma chinuiam sa trec clasa. Mi-a fost mai usor sa accept motivele pentru care hormonii lui Felix doreau sa se reverse asupra primei fiinte de sex feminin cu care interactioneaza. Taman venise de la tara unde domnisoarele…dar stii si tu de ce. 🙂
    In alta ordine de idei, tot SdC a fost si cand mi-ai dat Pendulul lui Foucault iar eu n-am avut timp sa-l termin si eu ti-am dat cartea aia a lu’ Radu Paraschivescu 🙂
    Am invatat mai multe despre ceva in „mod text” deoarece in habitatul meu nu exista nimeni care sa-mi ofere informatiile necesare. Despre efectul Doppler sau despre cyberpunk am gasit pe cineva sa-mi explice prin viu grai. Cand ma gandesc la discutiile purtate in cadrul intalnirii SdC de la Oradea, iti inteleg indignarea fata vulgarizarea (cred ca mai potrivit ar fi sodomizarea) actului literar si a punerii acestuia pe picior de egalitate cu superficialul five o’clock tea.
    Mooama ce profund sunt, ma duc repede sa scriu un text la mine pe site, in dulcele stil FUA, ca sa-mi revin si sa ma pot duce la munca!

  13. Pentru ca e un lucru bun sa socializezi, sa vorbesti cu oameni despre carti sau sa porti niste discutii care pornesc de la carti.
    Si un lucru important pe care oamenii de obicei nu-l inteleg e ca aceste carti se aduc proprietarului. Le citesti, data viitoare le aduci inapoi. De ce sa stai inchis intr-o biblioteca sa tot citesti pe coperta din spate a cartilor daca e o carte buna sau nu cand poti sa vii la SdC si sa mai afli o parere, doua, cinci.
    Oricum cum zicea Marian nu e nimeni obligat sa vina.

  14. Mai,mai,mai! ce revoltati suntem in fata unui calculator! cred ca mai degraba latura umana si nevoia ancestrala de-a fi impreuna ne indeamna sa facem schimb de carti face to face,unora le place unora nu! dar fiecare cu ce are si cu ce poate.
    @cst-link=citi scriitori cunosti?citi prieteni ai?la aceasta intrebare nu ai vrut sa-mi raspunzi.

  15. Mai,mai,mai! ce revoltati suntem in fata unui calculator! cred ca mai degraba latura umana si nevoia ancestrala de-a fi impreuna ne indeamna sa facem schimb de carti face to face,unora le place unora nu! dar fiecare cu ce are si cu ce poate.
    @cst-link=citi scriitori cunosti?Citi prieteni ai?

  16. @voicunike: Imi pare rau, dat nu esti atent la text. Nu sunt revoltat, sunt nedumerit. Dar, asta e… cand pui intrebari „ciudate” despre proiectele lor de suflet, ori la care au participat cu placere, oamenii au impresia ca ai ceva cu ei… Desi, trebuie sa recunosc, exprimarea mea n-a fost tocmai un model de atitudine obiectiva, cu toate ca ar fi cerut „o punere la colt” pe ton academic. Si (puncte pentru matale) ai dat un raspuns la nedumerirea mea.

    Cat despre „curajul din fata calculatorului”, sper ca urmatoarea dumitale afirmatie nu e „ca de te-as vedea fata in fata la un Schimb de Carte, moama! ce de-a pumni ai mai incasa” :)) Asta ar aduce o nota noua (si de ce nu?, de naturalete) unor intalniri cu teme asa de abstracte…

    Cat despre intrebarea directa, o sa dau un raspuns indirect: daca s e numarul scriitorilor cunoscuti, iar p e numarul prietenilor, atunci:

    log_10(s) > 2
    log_10(p) > 1

    Ce zici, s si p sunt numere pozitive, ori nu? 🙂

  17. Uite d’asta nu-mi place mie comunicarea in mod_text si consider ca nu-s chiar atat de stupide unele intalniri de acest gen. SdC este o initiativa pornita din online, de oameni care dintr-un motiv sau altul isi petrec cea mai mare parte din timp in mediul virtual. Comunicarea virtuala are si neajunsurile ei. Se nasc foarte usor neintelegeri. Si astfel a aparut motivul ca sa ne intalnim si inventam pretextul numit SdC 🙂 N-ar putea fi o explicatie? Mi-ar parea rau sa fie si sa te multumeasca deoarece s-ar transforma intr-un motiv (sau pretext? 🙂 ) pentru a incheia un mic exercitiu retoric.

  18. Arwen si Cst as vrea sa va cunosc pentru ca ideile schimbate in fata pc-eului sunt mai saracite de substanta decit o intilnire tete an tete,un om nu-l poti caracteriza dupa o discutie pe mes,ginditi-va la asta!

  19. @Magus: imi pui vorbe in gura. N-am zis ca-i stupid, si nici nu cred ca-i stupid. Daca ar fi sa critic metoda, cea mai grava chestie pe care as zice-o despre e ca-i ineficient.

    Ok, o sa incerc sa explic inca o data nedumerirea mea. Oamenii vor sa se intalneasca (e ok). Desigur, cand oamenii se intalnesc, vor sa maximizeze sansa de-a socializa cu indivizi avand aceleasi pasiuni (si asta e ok) pentru ca-i reconfortant sa nu te simti singur. Pentru astfel de cluburi/congregari — anuntate dinainte — e necesara o tematica prealabila, pentru ca X sau Y sa-si evalueze corect sansa de-a se simti bine la un astfel de eveniment. Ce sugereaza toata vorbaria pe care-m emis-o anterior? ca tematica meetingului nu are scop strict functional, ci social. Te duci acolo (habar n-avand peste ce-o sa dai) in cautarea sansei, si nu a certitudinii. (asta e un truc pe care trebuie sa-l mai studiez, chestia cu incercarea sanselor).

    Acuma, care e componenta determinanta care-l mana pe un individ sa participe? Textul in sine, ori confirmarea (atentie, nu afirmarea) sociala? Intrebarea mea are raspunsuri diferite pentru ipochimeni diferiti. Probabil ca cineva manat de eficienta din spate o sa aleaga solutiile Direct Text… pana spargi gheata… pana reusesti sa treci peste bariera imaginii de sine (fiecare are orgoliul de-a spune ceva interesant, si teama de-a spune ceva stupid, iar chestiile astea doua se bat cap in cap cand e vorba de zis ceva)… trece timpul. Pentru altii jocul asta are farmec, si le face placere sa-l joace, sa scoata idei, poate sa cucereasca o domnisoara/un domn, de ce nu? nu-i nimic rau in asta… 🙂

    Si-aici e nedumerirea: dom’le! de ce ma duc la text, ca sa intalnesc oameni (si abia dupa aia text)? 😀

    @voicunike: Hai sa presupunem ca esti student (trebuie sa-mi iau masuri de precautie, fiindca am tendinta de-a fi inteles gresit. Nu sugerez ca n-ai fi student, ori ca n-ai fost, ori ca nu esti capabil. Pur si simplu nu te cunosc, asa ca iau un caz ipotetic. Ipoteza poate avea confirmari in realitate, dar, plecand de la premise date, n-o face mai putin ipoteza). De ce te-ai duce la un curs? Ca sa afli ceva, ori ca sa urmaresti show-ul pe care orice profesor — prin natura meseriei — trebuie sa-l dea pentru a obtine satisfactie profesionala si, eventual, prezenta semnificativa la cursuri?

    Desigur ca e mult mai usor pentru un student de mers la un curs interesant, plin de substanta (cum spui), dar, in momentul in care dispare profesorul/motivatia, dispare interesul pentru obiect. Pai, e cinstit? Sa-ti sprijini exclusiv interesul pentru _ceva_ pe pasiunea de expunere a altuia?

    Eu prefer ideile fara subtanta. Ideile eterizate, distilate pana la obiectivitate. E o preferinta personala… fiindca, dupa aia, pot sa le beau de unul singur, in pielea goala, la mine acasa.

  20. oh, există specimene cu gură mare şi la Brăila?! 😀 heheh ^_^

    şi totuşi.. cineva a zis ceva de „Cişmigiu & comp.” <3 eu am dus-o la SdC în Brăila, dar tinerii de-acolo preferă altfel de lecturi. gusturi, dom’le, ce să le zici..

  21. foarte frumos.eu sunt din braila insa sunt plecat la facultate de 3 ani in bucuresti.
    chiar ma gandeam „nu e nimeni acolo sa aiba initiativa aceasta?”
    si uite ca s-au gasit.
    frumos..imi pare rau ca nu am fost la prima editie.sper sa ajung si eu cand o sa fiu pe acasa…

Lasă un răspuns