Obisnuiti cu criza. Mmm?!

Unii spun ca noi, romanii, am trecut prin atitea crize, ca deja avem fundul si urechile tabacite, ca spinarea ne-a ajuns o carapace uscata si dura, ca pe abdomen ni se zaresc inca urme de vertebre de la cureaua prea strinsa cindva in jurul coloanei vertebrale, ca avem bataturi in genunchi si pe piept de la atita mers tiris, ca poa’ sa se duca lumea dracu’ cu totul, da’ noi, romanii, o sa ne descurcam. Pe vremea lu’ Ceasca, in anii ’80, a fost criza continua si ne-am descurcat, se spune. Ne-am descurcat si dupa revolutie, la liberalizarea preturilor si ne-am descurcat si prin ’96-’97, in plina cascada de lichidari de intreprinderi, cind somajul o tinea dintr-o detonare intr-alta, populind orasele tarii cu triburi de someri. Ne-am descurcat. Neam de descurcareti ce sintem!
Acum, cind criza nu mai bate la usa, ci s-a furisat direct in sufragerie unde ne citeste excitata facturile ca pe niste reviste pentru adulti, inca ne privim in oglinda si ne facem curaj. Criza n-am mai vazut noi?
Doar ca, nu stiu de ce, eu am impresia ca romanii nu sint obisnuiti cu criza, ci satui de ea. Satui pina peste cap. Si ca acum, cind parea ca abia o scoatem la capat si ca luminita de la capatul tunelului nu este din nou o locomotiva, criza economica – daca va fi atit de nenorocita pe cit avertizeaza, transfigurati, analistii – ar putea aprinde fitilul unei bombe sociale. Iar parteneriatul asta strategic menit, cica, sa furnizeze o majoritate si o guvernare stabila pentru Romania nu-mi inspira nici un pic de incredere, ci imi pare ca adinceste si mai mult falia dintre oamenii politici si restul lumii, dintre Romania lor si Romania noastra, dintre ei si noi. Fara opozitie credibila, fara sindicate libere, cu o presa care isi va cauta, in vreme de criza, protectia economica in bratele puterii, oamenilor nu le vor ramine prea multe variante pentru a simti ca-si varsa amarul ori ca cineva il varsa in numele lor. Or, in aceste conditii, ceea ce se intimpla zilele acestea pe strazile din Atena ori Salonic imi pare o perspectiva sumbra, dar credibila, pentru nevoile de refulare ale oricarei comunitati ajunse la capatul rabdarii.

Comments

comments

0 de pareri despre “Obisnuiti cu criza. Mmm?!

  1. sincer … nu cred in teoria ta Mariane.

    Noi nu ne saturam niciodata de bataia de joc a unora! noi sutem multumiti ca avem oleaca de circ si o paine acasa. nu vrem mai mult.

    am curaj sa fac pariu cu oricine ca romanul nu o sa iasa in strada … asa cat sa faca de o revolutie. nu are de ce sa o faca.

    cat despre obisnuinta noastra cu crizele … hmmmmmmm …. nicio criza nu seamana cu alta … stai sa vedem ce-o sa iasa.

    apropo …. ai obs ca romanul este un fin analist economic??? :)) este genial

  2. …Un punct de vedere total pertinent!
    Originalitatea romaneasca de „a se obisnui” e poate aproape endemica acestui popor (din care fac si eu parte).
    Nevoia de a spune si a face lucrurile „pe bune” a cam disparut,,,Intr-adevar suntem multumiti de painea putina dar trebuie sa avem si ceva CIRC! E obligatoriu!
    Nu vreau sa par REBEL sau TENDENTIOS dar suntem prea insensibili sa mai reactionam(nu ca violenta ca in Grecia) ci macar ca o posibila atitudine, ca o forma de a ne indivizualiza…Am devenit fara de simtire sau suntem setati sau sedati?
    P,S . Excelent articol! Va respect si va admir totodata acest punct de vedere!!!

  3. domnilor, Miorita , balada de capatai , nu a aparut degeaba:) la vremea scolara n-am priceput o iota din „atitudinea” romanasului. abia acu’ la „batranete” pricep eu intelesul. asa ca nici eu nu ma astept sa luam atitudine, desi ar cam fi cazul
    @Alexandru Petras- romanul este orice , functie de necesitatile de moment:)

Lasă un răspuns