Bani pentru invatamint!

Mi-e din ce in ce mai clar ca in structurile bugetare se conserva cel mai bine mentalitatile prafuite, ca in cancelariile cu pretentii exista serparii de neimaginat si ca drepturile omului, ale copilului, valorile democratiei, psihologia virstelor, pedagogia si alte lucruri de genul asta sint doar niste cuvinte mestecate de unii profesori, cuvinte care se ofilesc in fata unor interese politice ridicole, arcuite pe mentalitati paranoice in care teoria conspiratiei naste furtuni efervescente in pahare cu apa. Incompetenta, pupincurismul, intrigile meschine sint valori la mare cautare in invatamintul romanesc, aici unde evaziunea fiscala face casa buna cu educatia civica, aici unde santajul se impaca de minune cu etica si morala.
Sincer sa fiu, eu mi-as dori ca salariile profesorilor sa creasca nu cu 50%, ci cu 70%-80%, in unele cazuri cu 100%. Vorbesc serios, nu e pic de gluma aici. Am prieteni care au iesit din invatamint din cauza banilor, oameni capabili care s-au intilnit cu salarii de neacceptat pentru pregatirea lor. Dar ceea ce a contat cel mai mult cind au abandonat cariera pedagogica a fost atmosfera greu de descris din cancelariile scolilor romanesti. O atmosfera care nu are nimic de-a face cu excelenta ori cu scopul pentru care functioneaza institutiile de invatamint. O atmosfera in care birfa, bisericutele, sapaturile colegiale, interesele si rivalitatile politice, discriminarea pe criterii de virsta si de sex, salariile de merit oferite ca recompensa pentru pupincuristi, solidaritatea si complicitatea in jurul unor interese marunte, sforile trase pe cotloane intunecate direct din birourile unor presedinti de partide, orele deschise si inspectiile in care „protocolul” este un criteriu pentru obtinerea calificativelor, aceasta atmosfera, spuneam, i-a indepartat pe multi de o cariera in Educatie. Unii dintre ei ocupa acum pozitii de middle ori top level in companii multinationale, altii in presa ori cine stie unde, peste hotare, in locuri unde oamenii sint remunerati in functie de competenta. COMPETENTA. Acesta este cuvintul care nu se ia in calcul atunci cind se vorbeste de salariile din Invatamint, locul in care sistemul de plata a ramas aproape neschimbat de 20 de ani. Ca esti un profesor de 2 lei sau unul de milioane, sistemul o sa te recompenseze cu acelasi salariu. Ba, in functie de vechime si de gradele obtinute in urma unor examene care nu au nici o legatura cu ceea ce se face intr-adevar la clasa, un profesor „de 2 lei” poate fi platit mult mai bine decit cel „de milioane”.
Prin urmare, da, sint de acord ca in unele cazuri salariile profesorilor sa creasca si cu 100%. Dar as vrea ca inainte de asta, toate, absolut toate posturile din Invatamint sa fie scoase la concurs, asa incit cei competenti sa aiba posibilitatea sa predea la licee de top din oras, nu sa astepte pensionarea unor cadre didactice incapabile, care inca mai considera, de pilda, ca libertatea de gindire si exprimare sint un drept exclusiv al celor mari si puternici.

Comments

comments

0 de pareri despre “Bani pentru invatamint!

  1. Marian, cred ca situatia nici nu putea fi mai bine prezentata. S-ar zice ca ai predat ani la rind 🙂
    Doar o mentiune: impresia generala pe care o lasa articolul ar fi ca asta se intimpla in sistemul preuniversitar. Sa nu uitam totusi ca sistemul universitar nu e cu nimic mai prejos, ci dimpotriva, de doua ori mai rau!

  2. @ Andruska – Da, Andrei. Sint convins ca ai dreptate. M-am focalizat cumva pe invatamintul preuniversitar si fiindca in Braila nu exista o universitate de stat, iar textul a aparut ca editorial in ziarul local. De fapt, cu adaptarile de rigoare, indraznesc sa cred ca problema e valabila in tot sistemul bugetar si ca, asa cum spuneam, in acest mediu se pastreaza un anumit tip de mentalitate, un anumit tip de recompensa si de avansare in cariera care nu are nimic de a face cu competenta, ci cu o forma de patologie sociala care imbina cele mai penibile si mai urite defecte ale sistemului de dinainte de ’89: pupincurismul, spaga, clientelismul, nepotismul, santajul, abuzul, hotia si asa mai departe. Asta e problema sistemului bugetar din Romania si din cauza asta oriunde in sistemul bugetar o sa gasesti la fiecare doi pasi o gramada de incompetenti care tac, inchit, pupa funduri si-i invata si pe altii sa faca la fel. Pina si elevilor astora de la Murgoci le baga in cap aceeasi porcarie: „nu va gindtiti la imaginea liceului?”. Prin urmare, trebuie sa taca. De parca imaginea e cea care conteaza, nu faptul ca ei trebuie sa invete citeva lucruri elementare despre valorile democratiei. Iar una dintre aceste valori e tocmai dreptul la libera exprimare. Daca nu au reusit prin politica pumnului in gura, unii dintre profesori recurg la o forma de santaj emotional, uzind si de o rivalitate tot de ei cultivata cu un alt liceu: „aia de la Balcescu rid de noi acum”. In fine, e mult de vorbit si de scris pe tema asta…

  3. Corect Andruska!In invatamantul universitar e de groaza!Nulitati dau spaga ca sa ajunga doctoranzi!Cunosc cazuri cand o persoana care se vrea de ani de zile doctor in economie face cadouri grase sefei de catedra , cadouri ce constau in bijuterii de aur, mese la restaurante de lux in Galati(caci acolo se intampla) dar o braileanca face cadourile,face totul mai putin sa fie desteapta, plateste si se gandeste ce bine i-ar sta cu patalamaua si aureola de doctor in fata numelui!E ingrozitor cat de multa prostie am vazut la aceasta persoana!Dar totusi inca isi mai da docoratul!In fiecare an cand ma intalnesc cu ea imi spune:” anul asta imi sustin teza de doctorat , e greu tare ii mai dau sefei de catedra un cadou” (si-mi si arata bijuteria…)IIncredibil!Dar la asa tata, asa fiica , si la asa frate , asa sora!e vorba de copiii fam. Popa Adrian,care a fost cu cativa ani in urma directorul Camerei de Comert!Si fratele a fost la Banca Romaneasca, dar a fost demis!Asa ca….

  4. @ Laura. Ceea ce imi spui tu ma mira tare de tot. Din cite stiu eu – si stiu al naibii de bine, de n-as mai sti! 🙂 nu e mare lucru sa iti dai doctoratul in Romania. Am auzit o groaza de profi spunind doctoranzilor: scrie si tu ceva acolo, sa fie, apoi dai o masa comisiei, da’ vezi sa fie mai copioasa, si gata… Intr-adevar, cine a mai vazut ca la sustinerea unui doctorat sa se aduca friptane, vinuri si palinci? Ei bine, am vazut eu la „Cuza”, in Iasi – cica cea mai competitiva universitate din tara …
    Asa ca a avea un doctorat luat in Romania acum nu e mare lucru. Ceea ce imi spui tu e cam floare la ureche, sau mai bine zis e desuet 🙂 – acum, daca esti serios, tintesti la mai mult – un post de asistent (la Iasi, intr-o anume facultate, se stie si cit costa: 10.000 de euro – si asa mai departe).
    Eh, problemele sint multe… Clanurile familiale care umplu catedrele ar fi alt subiect… Uite, mi-am promis ca nu ma mai enervez, si iarasi imi creste tensiunea… Si doar am plecat de doi ani din tara… Se vede treaba ca m-a marcat rau…

  5. Andruska,

    tie iti creste tensiunea doar gandindu-te la ce e aici, dar noi(o parte neinfestata a populatiei)suntem deja la terapie intensiva cand vedem ce se intampla!
    Chiar ma gandeam, parca as pleca, as strange cateva lucruri si as fugi sa nu mai aud nicicand de Braila!Exact ca in razboi!Sa fug si sa nu ma uit inapoi!Cu senzatia asta ma trezesc in fiecare zi!Felicitari ca esti deja plecat!
    Oare, unde in Romania o fi altfel?De cativa ani ma gandesc la un loc unde sa evadez din mocirla braileana dar nu stiu unde ar fi altfel de oameni!
    „Clanurile familiale care umplu catedrele” sunt doar o parte, dar sunt clanurile din justitie, cu copii analfabeti de avocati si notari care umplu barourile,clanurile din administratia publica, clanurile din politie, clanurile din ….in fapt toata Romania e o clica de clanuri …
    Si eu ca si tine…mi-am propus sa nu ma enervez, dar de cate ori intru pe blog-ul lui Marian, imi creste tensiunea!

  6. @ Diana Coman – E foarte posibil, Diana, sa ai dreptate. Diferenta este ca in cazul nostru, daca sintem incompetenti, greselile sint decontate de noi sau de patronii nostri. Ne scad vinzarile, ne scade audienta, ne scade reclama si, in final, scad incasarile, raminem fara salarii si ajungem in somaj. In cazul angajatilor din sistemul bugetar, incompetenta o platim tot noi. Fiindca banii provin din impozitele pe care noi, astia din mediul privat, le platim.

Lasă un răspuns