Scuze

Imi cer scuze fata de voi toti pentru faptul ca nu am mai scris aici nimic de multa vreme. Am scris mai mult pe celalalt blog al meu, Jurnalist provincial, pentru ca in Braila s-au intimplat in ultima vreme citeva lucruri care m-au mihnit. Perplexitatea din care nu reusesc sa ma trezesc este legata de faptul ca orasul meu este locul in care reflexele comuniste acapareaza societatea pe mai multe fronturi. Intr-unul dintre cele mai bune licee din Braila, cenzura pare a fi la ea acasa, iar elevii care au curaj sa scrie pe sleau despre ce ii doare sint transformati in paria. Inceputul unei dispute pe aceasta tema puteti gasi AICI. Din link in link o sa va faceti o imagine completa.

A doua problema este aceea ca liderii PSD-ului local si-au pus in cap sa faca praf singurul lucru care functiona cum trebuie in cultura braileana. Editorialul meu pe aceasta tema il gasiti AICI si AICI

In rest… incerc sa scriu o povestire si sa o termin pina la 1 noiembrie.

Teatrul denatureaza realitatile socialiste, tovarasi!

„Trezeste-te Braila!” striga Mihaela Trofimov in debutul piesei „Omul Perna”. Striga el, Actorul, dar striga de pomana. Un cor de sforaituri se aud in timp ce scriu acest text, iar nebunii ce joaca rol de doctori ne injecteaza tuturor somnifere in vene.
Pe cai mari cred ca se simt liderii PSD-ului local care pozeaza, mai nou, in critici de teatru plini de candoare. Socati, vezi Doamne, de limbajul violent din ultima piesa montata de Radu Afrim pe scena Teatrului Maria Filotti. Mihai Tudose, pudicul. Gheorghe Bunea Stancu, pudicul. Aurel Simionescu, pudicul. Tudose cere demisia directorului teatrului. Lui Stancu i se injecteaza ochii si crede ca piesele sint montate special pentru a-l scoate pe el din sarite. „Am inceput sa cred ca o fac premeditat!” sughita liderul CJ. Iar primarul… Primarul da verdictul: „Vom face o analiza!”
In 1983, „Faleze de nisip”, filmul lui Dan Pita, era interzis la 2 zile dupa premiera. La celebra conferinta pe probleme de cultura si arta de la Mangalia, Ceausescu insusi avea sa-l infiereze pentru „denaturarea realitatii socialiste”. Ieri, in conferinta de presa a social-democratilor braileni, Simionescu, care credeam (speram?) ca a scapat de reflexele comuniste, vorbea despre „actul de cultura educativ pe care trebuie sa-l faca teatrul”. Ridicolul in care se plaseaza liderii PSD este absolut si socheaza prin absurdul situatiei: trei nulitati culturale, una dintre ele cu grave probleme de gramatica, critica piesa de teatru scrisa de Martin McDonagh, unul dintre laureatii premiului Oscar, si regizata de Radu Afrim, cel mai apreciat si mai premiat tinar regizor de teatru roman – atentie! – fara sa o fi vazut inainte. 
Fireste, intr-un oras in care elevilor celui mai bun liceu li se interzice sa vorbeasca cu presa si unde cei care au curajul sa scrie despre faptul ca li s-a luat libertatea sint amenintati cu scaderea notei la purtare, intr-un oras in care presedintele CJ se zbate sa mute biblioteca la mama dracu’ pentru a amenaja in locul ei o popicarie, intr-un oras in care politicienii erau pe cale sa lase teatrul fara o bucata din sediu, intr-un asemenea oras, declaratiile si intentiile liderilor PSD par a fi normale. Astazi, maharilor din PSD trebuie sa li se inchine actorii si regizorii, miine ziaristii si scriitorii, poimiine vor face sluj in fata lor pictorii si dansatorii, iar peste vreo luna-doua, il vor ataca intr-o conferinta de presa pe Dumnezeu fiindca si-a permis sa ne nasca-n curu gol, vai, Doamne.

 

LATER EDIT:

* Reactii la declaratiile PSD-istilor braileni, pe blogul actritei Lorena Lupu.