Zzzz… Rechini electrici in Balta Brailei

Atirnati de cirnatul puterii ca godacii de titele scroafei, politicienii locali isi arata fetele schimonosite de lacomie ori de ciuda in momentele in care, din motive aparent greu de inteles, se face un soi de rotatie a cadrelor la amintitele tite. Schimbarea directorului „Electrica” a aruncat in aer filiala locala a PNL, unde orgoliile care ardeau mocnit de ani de zile s-au inflamat cind Dianei Tusa i-a scapat calimara cu benzina peste jarul bine incins de nerabdarea cu care se impart cartile inaintea alegerilor. Revoltator pentru mine nu este insa faptul ca a fost schimbat un director – instalat, la rindul lui, in virtutea unor aranjamente politice – ci faptul ca acest sistem de sinecuri, pirghii si relatii functioneaza. Si ca, functionind independent de orice fel de calitati manageriale, dar dependent uneori de interesele unor „baieti destepti”, directioneaza fondurile companiilor de stat in buzunarele celor care au invatat cit de dulci sint banii contribuabililor. Interesant si deloc linistitor este si faptul ca doi dintre actorii acestei mascarade politico-economice din jurul fotoliului de sef la „Electrica”, Diana Tusa si Stefan Radulescu, stiu foarte bine cum se maninca banul public. Prima, din perspectiva de membru in vreo sase consilii de administratie ale unor companii de stat, al doilea din afacerile cu statul in programul „Lapte Corn”. Tinere sperante venite de la Bucuresti sau veterani hirsiti in mocirla locala, politicienii nostri vorbesc aceeasi limba. Limba banului. Iar limba asta nu are nimic de-a face cu vreo doctrina politica. E o limba care-i face frati pe pesedisti cu democratii, pe liberali cu conservatorii ori cu penegistii. I-ar face frati pe comunisti si cu fascistii, dac-am mai avea fascisti prin zona. 
Ca tatal lui Stefan Radulescu, la peste 70 de ani, are o firma care are contracte cu „Electrica”, ca in ciorba asta plutesc si mirodenii cu iz de masonerie si ca-i scufundata in ea si coada Partidului Conservator, cel care l-a dat tarii pe Seres, ministrul „baietilor destepti” din Energie, sint detalii care ar putea sa ne construiasca o imagine cit de cit apropiata de realitate a rechinilor ce se invirt in jurul unui banal scaun de director la o companie de stat. Altfel, ma intreb si eu ca tot omul: ce-i trebuie lui Radulescu, prosper om de afaceri local, un salariu de bugetar?

Comments

comments

Lasă un răspuns