Ultimul fragment

  

Adica ultimul fragment pus aici. Restul o sa vedeti voi cind/ daca o sa fie gata. A… e musai sa dati si drumul la muzica:

  

😛 Nu-i musai, glumeam si eu.

 

Cînd mă certam cu maică-mea şi cînd ea îmi spunea cît s-a chinuit cu mine, că eram un boţ de carne, că sînt sînge din sîngele ei şi că nu ştiu ce sacrificii a făcut pentru mine ori alte chestii de-astea, eu îi ziceam aşa: „M-ai întrebat dacă vreau să mă nasc?” Ştiam că se oftică. Vedeam cum îi bubuie o venă pe tîmplă, se închidea în budă şi cred că plîngea. Eu mă duceam în camera mea şi dădeam drumul la muzică. Tare. Ori îmi puneam căştile pe urechi şi dădeam drumul la muzică. Tare.  Cînd intra la mine, după vreo 10 minute, avea ochii injectaţi, iar gura ei se deschidea şi se închidea ca o gură de peşte rostind cuvinte pe care nu le auzeam.

 

*

 

            Pivniţă? Am zis pivniţă? Am zis beci? Nooo… era mama beciurilor, era mama pivniţelor. Era metroul din Singapore plus metroul din Londra şi din toate capitalele care au metrou subteran, la un loc. Oraşul în care locuiam era străbătut de o reţea de hrube săpate de turci pe vremea cînd imperiul otoman o făcea pe jandarmul mondial. Că, auzisem pînă şi eu pe la şcoală chestia asta, oraşul fusese nu ştiu ce rahat turcesc de raia şi-şi făcuseră ăia ditamai autostrăzile în subsol de umblau cu caleştile pînă hăt, în satele din apropiere ori chiar pe sub Dunăre, pînă în Dobrogea, de îi surprindeau pe valahii care încercau să le cucerească cetatea, ieşindu-le în spate, oriunde şi-ar fi instalat tabăra şi oricît de departe de oraş.

            – Oare sînt şobolani aici? m-a întrebat Max, iar eu am măturat cu lanterna împrejurimile, în timp ce ochii încercau să mi se obişnuiască cu întunericul, iar nasul cu mirosul de mucegai.

 

 

Comments

comments

0 de pareri despre “Ultimul fragment

  1. @ volent – mmm? care-i oraselul natal?

    @ voicunike – Titlu… am gasit ceva, dar nu sint sigur. Cartea apare dupa ce o scriu, asta-i singurul lucru clar. Eu sper sa fie gata in primavara anului 2009, apoi trebuie sa le placa editorilor si sa doreasca sa o publice. De reviste nu se aude deocamdata nimic. O sa iti dau de veste dupa ce o sa-mi gasesc timp sa scormonesc dupa ele.

  2. calarasi. si de vazut am vazut doar inceputurile de tunel prin pivnitele oamenilor, iar odata…cand eram mica …a existat in centrul orasului o ditamai groapa . si acolo incepea un tunel despre care basmele spuneau ca ajunge la Silistra. pacat ca nimeni nu s-a preocupat sa si cerceteze. insa la Braila am auzit ca-s „umblabile” ca sa zic asa:)

  3. @ volent – teoretic, daca stii pe cine trebuie ai sanse sa cobori in secvente destul de mari de hrube. Alte fragmente, mai mici, sint folosite ca pivnite de oamenii ale caror case sint construite deasupra. Exista si o idee de proiect de reabilitare si amenajare a unui tronson destul de lung (vreo 500 de metri).

  4. asa auzisem si eu, cu ceva ani in urma, insa nimeni nu mi-a confirmat asta pana acum:). sper din inima sa se realizeze proiectul acesta . as veni imediat sa le vizitez. exact asa si in Calarasi sunt folosite ca pivnite de catre cei care au case deasupra, pe distante mici, si probabil ca in numar din ce in ce mai mic… multumesc.

Lasă un răspuns