Treaba cu rebrandingu’

M-am intors eu de ceva vreme din concediu, am mai facut niste lucruri intre timp, dar blogul a ramas in paragina din pacate. Vreme de concedii (ale colegilor), treaba mai multa, timp putin – astea-s scuzele mele bine intemeiate. 🙂

No… Acum povestea cu rebrandingu’. Pentru cei care nu stiu despre ce e vorba, trebuie sa spun ca zilele acestea, la Braila, se desfasoara o serie de intilniri legate de „rebranduirea” orasului. Ma rog, mie termenul de rebranding folosit in acest context mi se pare un pic pretentios, dar nu-i bai, nu sint genul de om care sa se impiedice in terminologii, in definitii, in cuvinte care sint sau nu sint in dictionare. 

Ideea unei dezbateri care sa aiba ca rezultat schitarea unor proiecte de care administratia publica sa tina seama in urmatorii ani este ceea ce m-a atras la acest eveniment si pentru care cotidianul „Obiectiv” a devenit partener media la eveniment, iar eu am acceptat sa fiu unul dintre moderatorii discutiilor.

Sint una dintre acele persoane nesuferite care considera ca nimic nu este imposibil atunci cind exista bunavointa si bunacredinta si m-am obisnuit sa intimpin lucrurile noi fara multe suspiciuni, chiar daca nici entuziasmul nu ma scoate de fiecare data afara din casa. Si cred ca bine fac. Imi place, spre exemplu, o vorba a unui nene foarte destept la vremea lui, filosoful Edmund Burke, daca nu ma insel: Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic. Si cum imi place sa cred ca fac parte dintre cei buni, ma implic in limita lungimii nasului meu in lucrurile la care sint invitat sa ma implic si la care cred ca ma pricep intr-o oarecare masura.   

Acuma, ca orice lucru, o asemenea dezbatere are parti bune si parti rele. Partile bune constau in faptul ca pentru prima oara, la Braila, societatea civila dezbate lucruri care tin de orizontul de dezvoltare a comunitatii, ca exista oameni de afaceri dispusi sa se implice in programe care tin si de binele comunitatii, nu numai de propriul buzunar, ca se face o evidenta dezinteresata a problemelor orasului si ca se cauta, din afara administratiei publice, solutii – uneori nonconformiste, ce-i drept – la problemele reale ale orasului. Bine – poate cel mai bine – este faptul ca apar idei frumoase, cum tot bine e ca tinerii orasului iau parte la discutiile „oamenilor mari”.

Partile rele sint apa batuta uneori in piua, lipsa unei culturi a dezbaterii, reflexul de ciobanasi mioritici al unora dintre participantii la discutii, neconstientizarea faptului ca o asemenea dezbatere trebuie sa fie constructiva, nu doar un nou sau unic prilej de a defila cu noile cuvinte invatate din dex ori cu noua poseta Coco-Chanel (ma rog, sper ca nu avea nimeni pe acolo o asemenea poseta. Nu este un apropo, e doar o metafora).

Si ca sa desavirsesc o adevarata analiza SWOT 🙂 o sa vorbesc si de amenintarile din jurul acestui proiect: posibilitatea confiscarii lui in scop electoral, urmata de uitarea concluziilor proiectului intr-un colt al memoriei colective ori pe coltul biroului vreunui functionaras din primarie. Dar nu vreau sa cobesc. Sint plin de ginduri pozitive de felul meu, asa ca zimbesc senin si un pic naiv. In fond, e ca in „Pariul” lui Pascal: reusita acestui proiect ar intrece in efecte nereusita lui. Iar daca o sa ma intrebe cineva „ce dracu’ am facut pentru orasul meu”, o sa pot sa-i spun ca macar am incercat.

Cum am incercat si azi sa ajung la timp la intilnirea cu pricina, doar ca jobul mi-a pus catusa de birou pina a trebuit sa abandonez ideea de a mai modera vreo discutie, motiv pentru care dezbaterile de azi au avut loc intr-o singura sala. Fara mine, o buna bucata de vreme.

In fine. Despre povestea asta cu rebrandingu’ o sa scriu eu si un editorial. Poate miine.

Comments

comments

Lasă un răspuns