Încă un fragment

Deocamdată nu ştiu cum se numeşte, dar vă mai dau un fragment. Probabil ultimul sau penultimul pe care îl pun pe blog.

           – Ce aiurea-i iarna asta, i-am spus cînd s-a aşezat pe o piatră lîngă mine.

           – Aiurea rău, a zis şi el, apoi şi-a aprins o ţigară.

            Nu era frig deloc, aşa că ne întîlneam la locul nostru de astă vară, undeva, într-o poieniţă izolată din grădina ce înconjura primăria.

            – Tu ce faci de Crăciun? m-a întrebat deodată Maxi.

            – Fac un căcat, ce să fac? Îmi iau un pachet de ţigări şi o sticlă de vodcă, mă închid în cameră şi ascult muzică.

            – Adică nu vii cu noi?

            – Unde să vin, tulburatule?

            – Zicea Carmen că dacă facem curat în subsol la bunică-sa, putem face Crăciunul acolo. Ducem un casetofon, un reşou, ceva de băut şi tragem un chef. O să fim doar noi, că bunică-sa-i de treabă. Ne face nişte plăcintă şi se culcă. Cică-i marfă baba. Doar să facem curat acolo şi gata.

            – Păi…. nu ştiu ce să zic…

            – Ce să zici? Nu zici nimic. Eu le-am spus la ai mei că o să fiu la tine. Că poate mai compunem ceva. Pana mea… ştii cum sînt: le place de tine. Dacă e… le zici aşa, că sînt la tine, ştii?

            – Stai, boule, că nu-i chiar aşa. Ai mei… stai, că nu-i chiar aşa. Dacă sună maică-ta la mine?

            – Nu sună, că o îmbîrlig eu că ai tăi se culcă devreme, că-i maică-ta bolnavă sau văd eu ce zic.

            – Da’ la bunică-sa lu’ Carmen e mult de curăţat?

 

 

            În seara aia Carmen n-a venit. Au venit toţi băieţii, au venit toate tipele din gaşcă, dar Carmen n-a venit. Şi nici a doua zi n-a ajuns în poieniţa din spatele primăriei şi nici în barul în care ne găseam cînd era frig n-a ajuns. Aproape că ne obişnuisem cu gîndul că o să rămînem pe la casele noastre de Crăciun, ba chiar vorbisem cu Maxi să vină la mine şi să compunem ceva. Ori să bem, să fumăm şi să ascultăm nişte muzică.

            Dar într-o seară nu ştiu care ne-a zis că s-a întîlnit cu Carmen şi i-a spus că ne aşteaptă la bunică-sa. Că treaba a rămas în picioare, să ne luăm nişte salopete şi să mergem acolo în week-end.

 

            Max avea o salopetă mişto, de la unchi-su, cică. Eu mi-am luat un trening vechi, am luat şi chitara cu mine, am mai băgat în rucsac un walk-man albastru, turcesc, şi două casete cu Nirvana. Cobain murise în primăvara aia, iar eu încă nu-mi revenisem. Îl ascultam într-una şi mă ofticam că nu ştiu destulă engleză încît să înţeleg tot ce spune. În fine, bunică-sa lu’ Carmen făcuse plăcintă şi a insistat să mîncăm cîte o bucăţică înainte să coborîm în pivniţă. Gătea mişto baba. Pusese stafide şi zahăr ars, caramel sau ceva în genul ăsta, că era crocantă plăcinta. Era caldă şi bună de-ţi lua minţile. Şi am mîncat o grămadă de bunătate de-aia – e adevărat că în ziua aia eu nu halisem decît vreo două felii de pîine cu margarină. Am mîncat pînă ne-a zis băbuţa să ne potolim şi să le lăsăm şi ălorlalţi, fiindcă nu ştiu cum făcusem de ajunseseram doar eu şi Max. Apoi ne-a întrebat baba dacă avem lanterne, iar noi am ridicat din umeri. A bodogănit ea ceva, si s-a întors cu o lanternă chinezească, argintie. Ne-a zis să avem grijă de ea, că alta nu are în casă, apoi ne-a arătat intrarea în beci.

            – Să aveţi grijă la scări, a mai spus, dupa care s-a dus la bucătărie sau nu ştiu unde mama dracu.

            Am rămas singur cu Max.

            – Să aveţi grijă la scări, a îngînat-o Max pe babă, eu am deschis uşa care ducea către pivniţă, iar el a aprins lanterna.

Iar pentru atmosferă, piesa asta:

Comments

comments

0 de pareri despre “Încă un fragment

  1. Sunt bucatele prea mici sa imi dau seama. Suna bine si, la cum te stiu eu, va fi o poveste foarte frumoasa. Imi pare rau ca nu am stiut de acel concurs, te-as fi votat si eu.

  2. Da-i un titlu si hai cu cartea ,vad cum te frig degetele sa scrii,bucura-ne iar cu o carte dar cit mai repejor si nu uita ca suntem multi care te sprijina si te iubesc.

  3. a aprins lanterna si ….dintr-un colt ascuns vederii,au sarit deodata paianjenii microcipati, proaspat evadati din Unitatea Militara Strict Secreta SS229 :))…
    lasand gluma la o parte, constat cu placere ca suna bine ce ai scris:p

  4. @ kyodnb – lol! Nu, nu am paianjeni microcipati in text, insa, daca vrei, poti scrie propria ta continuare. Daca iese fain o publicam aici. 🙂 Ce zici?

    @ voicunike – Sint din ce in ce mai nelinistit in legatura cu tine. 🙂

Lasă un răspuns