Esti mindru ca esti brailean?

Interviul cu Sofia Klarsfeld, aparut in urma cu citeva zile in cotidianul nostru, un alt interviu, cu Johnny Raducanu, publicat de „Obiectiv” acum citeva luni, dar si insemnarile saptaminale despre personalitatile brailene din perioada de dinainte de dictatura comunista aparute sub genericul „Incursiuni in subconstientul orasului” schiteaza, pentru cine le-a citit, conturul unei cetati construite armonic, nu neaparat din punct de vedere arhitectural, cit mai ales spiritual si uman. Ce s-a intimplat cu Braila, dar mai ales cu brailenii in ultimele 5-6 decenii si cum de s-au destructurat pina la disparitie energiile pozitive ale oamenilor acestor locuri e greu de explicat. Certa ramine doar diferenta colosala dintre acum si atunci.
Graitor mi se pare, de pilda, si rezultatul sondajului derulat pe www.obiectivbr.ro, dar si zecile de comentarii pe marginea intrebarii „Sinteti mindru ca sinteti brailean?” adresata cititorilor editiei on-line a cotidianului nostru. Mai mult de 50% dintre cei care au raspuns sondajului de pe site declara ca nu au motive sa fie mindri de faptul ca s-au nascut ori ca traiesc in acest oras. Mai trebuie spus ca ideea acestei intrebari apartine tinerilor care au participat la simpozionul „Rebranding Braila”, eveniment la care cei prezenti au incercat sa gaseasca, printre altele, elementele care pot alimenta construirea unui nou destin al orasului. In ce masura au reusit si daca proiectele schitate de ei vor fi puse in aplicare vom vedea in viitorul apropiat. Deocamdata, imbucurator este faptul ca oameni din tot soiul de domenii au incercat sa gaseasca solutii pentru o relansare a orasului, lasind la o parte propriile orgolii si incercind sa redescopere motive de a fi mindri de lucrurile, locurile si oamenii din jur. Or, credeti sau nu, acesta e un mare lucru si un mare pas inainte pentru Braila acestor ani, daca tinem cont de faptul ca, de la vladica la opinca, locuitorii orasului s-au obisnuit sa nu vada mai departe de propriul interes si de capra vecinului, desigur.

Comments

comments

0 de pareri despre “Esti mindru ca esti brailean?

  1. daca nu ma inseala memoria eu cred ca tu deja sti opinia mea … dar am sa o repet si pentru cititorii tai … eu cred :)) ca daca maturatorul de pe strada si-ar face treaba am avea un oras mai curat, daca politistul ar da mai multe amenzi am avea un trafic mai bun, daca calatorul din autobuz ar cumpara un bilet sau un abonament am avea un transport public mai bun, daca pensionarii si-ar creste nepotii si nu ar mai face politica … daca gazetarii si-ar face treaba pe bune 😉 am avea un oras de 100 de ori mai fain decat cel de azi. daca fiecare si-ar face treaba cum trebuie nu ar mai fi nevoie sa fiu chemat eu sau tu sa facem rebranding pt braila… defapt cand apar situatii de ganul asta nimeni nu se intreaba cine nu si-a facut treaba? si nu isi pun intrebarea asta pentru ca sta in geana noastra de romani sa fim o societate civila care traieste doar la meciurile de fotbal si cand trage un vant presedintele romaniei.

    daca sunt mandru ca sunt brailean? … sa fiu sincer sunt mandru ca sunt … acum ca scrie Braila in buletinul meu ar trebui sa fie un motiv de mandrie pentru Braila mai degraba decat pentru mine …

  2. @ Alexandru – Da, imi amintesc interventia ta si, in principiu, sint de acord. Problema „teoriei” tale este ca se bazeaza pe cuvintul „daca”. Da, ai dreptate, daca toate lucrurile ar fi facute bine, ar fi bine. Si daca nu? Ce faci? Stai cu miinile in sin? Astepti sa vina zina maselutza si sa le rezolve pe toate? Problema romanilor, in general, si a brailenilor in particular este, din punctul meu de vedere, tocmai aceasta forma de pasivitate mioritica, de neinterventie sociala, de letargie, de intors ochii de la problema fiindca „nu-i problema mea”. Sint batuti oameni pe strada si nimeni nu intervine, sint furati batrinii in autobuz si nimeni nu intervine, se fura bani de la buget si nimeni nu zice nimic, orasul pute a rahat si nimeni nu face nimic, se taie oamenii pe strada si toata lumea tace. Si raminem la povestea aia cu cineva trebuie sa faca si cu DACA unii ar face si altii ar drege. Eu cred ca sint momente in care poti sa faci mai mult decit sa stai in patratica ta, cu ochelarii de cal la ochi, la masina ta de cusut sau de scris. Sint momente cind, daca aparatul politic sau administrativ nu functioneaza cum trebuie fiindca niste indivizi sint rau voitori sau incapabili, vine rindul societatii civile sa puna degetul pe rana si osul la munca. Altfel, astepti 40 de ani pina cind presiunea e atit de mare si fitilul atit de aprins incit sa bubuie societatea intr-un macel manipulat cu pretentii de revolutie.

  3. :)) orice teorie are o problema … pentru mine lucrurile stau oleaca mai simplu .. nu o sa ma prinda 40 de ani aici daca lucrurile nu or sa-mi convina. Din cate tin eu minte mai am 2 ani planificati in care voi incerca sa muncesc alaturi de Braila … daca lucrurile vor stagna voi pleca in Canada sau in alta tara ceva mai civilizata unde „daca” ala al meu se intampla … si asta pentru ca sunt liber sa fac ce vreau … cel putin pentru asta s-a luptat tatal meu in acel macel cu pretentii de revolutie.

  4. @ Alexandru – Da, ai dreptate. Intotdeauna exista si solutia asta, inclusiv eu am luat-o in calcul – am inceput de citeva ori sa-mi fac formalitatile pentru a emigra in Canada. Am prieteni care au mers chiar mai departe si sint deja acolo. Doar ca asta e deja o alta discutie. A face ceva pentru cei din jurul tau, a te implica intr-un proiect care nu mai tine doar de dezvoltarea personala, eu despre asta vorbeam si tocmai lipsa acestui tip de implicare era reprosul meu la adresa romanilor, in general, si a brailenilor, in particular. Nu exista tara in care democratia sa functioneze cu adevarat, o sa-mi dai dreptate cindva, in care societatea civila sa nu aiba un cuvint de spus, sa nu participe la deciziile, la dezbaterile proiectelor de hotariri, care sa nu intervina atunci cind lucrurile merg strimb. In Romania, acest tip de presiune sociala lipseste ori este prezenta timid ori interesat. In Braila, lucrurile stau si mai rau, iar nemultumirile membrilor societatii pilpiie solitar (nu solidar), timid si uneori ridicol pe site-ul ziarului la care lucrez. Mai exista filiala locala a APD si cam atit. In rest, brailenii sint lupi de stepa cu orgolii ranite, in fata unor animale politice carora nu le sta nimic in cale. Si mai e presa, uneori cu interese partizane ori neprofesionista, alteori descurajata de reactiile slabe ale publicului.

  5. Eu sunt mandru ca sunt Braila. Sunt mandru ca sunt si moldovean prin nastere.

    Dupa 5 ani in Bucuresti si un an in Franta accentul moldovenesc s-a pastrat intact si chiar a ajuns sa se simta si in alte limbi.

    Momentan sunt in perioada de acumulare din viata mea. Sper sa pot oferi Romaniei (si in special Brailei) inzecit ceea ce mi-a oferit. Am inceput cu o mica carticica. Poate putem discuta despre acest inceput scriitoricesc Domnule Coman (are nevoie de putina apa pentru a creste puternic)

    Numai bine
    Lucian Stanciu

    p.s stiti cum creste un copac de bambus? in primele 6,7 luni nu iese deloc de sub pamant. crezi ca este ofilit dar de fapt isi intinde radacinile. dupa ce primul fir verde strapunge pamantul, copcaul se inalta in doar doua saptamani pana la chiar 10m inaltime. fara radacini viguroase nu ar putea rezista inaltarii.

  6. maestre, pe cat de lehamite imi e de tara si poporul asta, pe atat de mandru sunt ca m-am nascut si format in cel mai tare oras al tarii! probabil si eu daca ramaneam in braila, as fi raspuns negativ la sondajul vostru. dar abia dupa ce ajungi printre „straini” iti dai seama cat de mult te-a ajutat sa te nasti, sa traiesti si sa te formezi in Braila. saptamana asta, au venit la mine la uzina, o delegatie a unei firme din bucuresti cu care noi am fuzionat prin achizitionarea ei. intamplator era si un tip din Braila in staff. eu nu-l cunosteam, el m-a recunoscut (am fost si un tip popular, am cam dormit pe toate bancile de pe faleza 🙂 ). intalnirea a fost un succes, seara ne-am imbatat crunt. la intalnire au fost si bucuresteni si ardeleni si toti au recunoscut ca noi, astia din Braila, avem ceva deosebit, reusim sa ne integram perfect, reusim in cam tot ce ne propunem, suntem tari! 🙂
    prietenul nostru comun mihai, mi-a spus ca Braila a dat tarii, dupa bucuresti, cei mai multi oameni de valoare: oameni de stiinta, cultura etc. n-am de ce sa nu-l cred dar nu mi-a putut da o sursa. ai idee despre existenta unui astfel de studiu?

  7. Normal ca-s mindra de apartenenta mea la Braila, nu m-am nascut acolo dar am copilarit,ba chiar,in vacantele mai lungi, plecati fiind deja am fost la Braila. Huh, cum as putea sa uit gradina mare si cesul,bataile dintre turci si greci,prietenii cu care-am batut bulevardele,strandul de unde treceam innot la plaja si-o dragoste mareeeeeeeeeeeee.Ok, exagerez, una din dragostele mele brailene a fost destul de mare. S-a schimbat orasul? S-au schimbat oameniii? Sigur, viata merge inainte,uneori inapoi.Asa-i ca asta-i o constatare inteligenta? Stiam.

  8. Cum poti fi mandru ca esti brailean, cand a ajuns o rusine acest oras?
    Cum te poti bucura de ceva, cand nu ai unde iesi, ce vedea, etc?
    Unde sunt oamenii adevarati?Unde e viata mondena, culturala, sociala?
    Ne-am saturat de acelasi staff de fosti secretari ai PCR care se duc gratis la „Zilele teatrului” si mai stau si in primele randuri mandri!
    Ne-am saturat de Daniela Simionescu de la OPC care face totul pe gratis in acest oras, de alde’ Deca de la Finante, de Bunea Stancu eternul Presedinte al CJ si de toti cei care asupresc acest biet targ de provincie in care chiar nu se mai intampla nimic!
    Cum poti fi mandru ca esti brailean? Ce intrebare retorica ai pus Marian!E un nonsens!
    Sa mai intrebi asa ceva in momentul actual cand explodeaza net-ul de suferinte ale adevaratilor oameni din Braila provocate de acest sistem!
    Sunt mandri doar interlopii si cei carora le merg afacerile la negru!Si staff-ul de care vorbeam mai sus…Asa ca te intreb…Esti mandru ca esti brailean?Eu sunt mandra ca NU m-am nascut aici!

  9. @ Laura – Da, stiu, ai dreptate. Problema e ca a sta pasivi si scirbiti de lucrurile din jurul nostru nu este, din punctul meu de vedere, o solutie. A identifica problemele si a face ceva, cit de mic, in sensul rezolvarii lor, asta este lucrul despre care vorbesc. Nici eu nu m-am nascut in Braila, dar nu cred ca e important. Acum, deocamdata, traiesc (si) in Braila.

  10. Nu e nimic de facut!Na-au inghitit si s-au inmultit!Vezi noul director de la Electrica si scandalul creat!Sunt peste tot!Nu avem ce sa mai facem!Sunt peste tot!

  11. Daca nici cu tot ce scrieti voi, editorialele chirurgical de adevarate si faptele lor prezentate pe larg nu-i sperie, nu-i face sa intre in pamant de rusine atunci chiar nu mai este nimic de facut!Poate doar de voi sa le fie rusine !De presa care este a „n”-a putere in stat!Asa am invatat la facultatea de jurnalism!
    Ma chinui sa vad totusi parti bune dar chiar nu vad nimic si nu vad ce ar putea fi facut de noi, cei de partea cealalta!Asa cum spui tu „a face ceva, cat de mic” e imposibil acum in Braila pe timpul domniei conducerii actuale!

  12. @ Laura – sa scrii despre ce nu e in regula, cu argumente si curaj, este si asta un lucru, spre exemplu. Aici sau in alta parte. Citatul nu e exact, dar ideea unui nene foarte destept era asta: „pentru ca raul sa triumfe este de ajuns ca cei buni sa nu faca nimic”. Intelegi acum?

  13. Sunt mandru ca sunt brailean, sunt mandru ca m am nascut si am trait 17 ani intr un oras cu o cultura straveche, ce are anumite trimiteri spre Dobrogea.Repet:consider ca Braila face parte cultural din Dobrogea, fiind strict legata de interculturalitate, de arhitectura, stil de viata, oameni si nu in ultimul rand de atmosfera sa de sfarsit de secol 19, cu rezonante dunarene.Da, eu sunt mandru…avem cel mai frumos oras si cel mai pitoresc din jumatatea sudica a tarii.In restul oraselor net mai mici se resimte si influenta ceausista, etc etc…da, traiesc in Bucuresti, da, sunt facuti de tot felul de oameni din sud pe care ii urasc sincer…”moldovean”…spre deosebire de ardeleni care intotdeauna au stiut sa aprecieze orasul nostru.
    Chiar si moldovenii sa nu mai vorbesc de dobrogeni, fratii nostri de cruce.Daca ar fi sa mi sting tigarea undeva, atunci acela ar fi sudul tarii sau de ce nu…Oltenia?Ma gandesc asa…

    Da, imi place Braila si atmosfera ei dunareana de oras cosmopolit…asa cum imi place si Clujul, orasul meu de suflet unde intotdeauna m am simtit acasa, acel acasa pe care n am putut sa i spun nici in ruptul capuui acestui Bucuresti jegos, aceasta caracatita care tinde sa acapareze si de care voi scapa peste un an cu voia alui Mare, mutandu ma la Cluj.

    Si da, cat voi sta in Bucuresti, cu riscul de fi intrebat daca la noi in oras sunt canalizari, fiind facut fie si „moldovean”….voi pastra accentul meu unic brailean.Fiti mandri de orasul nostru!

Lasă un răspuns