Angrenaj cu ţîţe şi proptele

Acelasi angrenaj de pile, relatii si cumetrii care a functionat pina in ’89, da, angrenajul acela bazat pe spaga, pe genti pline cu peste, pachete de tigari, sapunuri si sticle de bauturi cu care se deschideau usile catre o viata ceva mai dulce, acel angrenaj s-a conservat cel mai bine in sistemul bugetar, acolo unde avansarile se fac in continuare pe aceleasi principii impamintenite de decenii, acolo unde, ca sa lucrezi in nu stiu ce minister, trebuie sa umpli portbagajul vreunui sus-pus si buzunarul „prietenului” care iti face legatura cu sus-pusul. Daca va amintiti, spre exemplu, de cazul caltabosilor lui Remes, va puteti face o idee despre nivelul la care poate urca spaga si despre nivelul la care se coboara protagonistii unor astfel de episoade.
In fond, coruptia se transmite ca intr-un joc de domino, de la virf catre baza, iar spaga platita bosului din minister care ti-a facilitat o avansare trebuie recuperata. De unde? De la clientii tai. De la cei care vor la rindul lor o slujba mai buna, de la patronii care au pus ochii pe vreo lucrare si vor sa participe la o licitatie, de la cei care au un dosar penal pentru care tu, politistul, procurorul ori judecatorul, poti sa intervii cumva. Cel pe care l-ai ajutat te scoate la o masa intr-un loc discret, va zimbiti si va impartasiti impresii, iar peste citeva zile o sa te sune din nou sa-ti faca un cadou, doar asa, din prietenie, ca sa intretina relatia, fiindca va mai veni o vreme cind va avea nevoie de tine. Apoi te mai scoate la o masa, eventual jucati un biliard ori un bilet la loto, te porti frumos desi nu dai doi bani pe el, insa ii zimbesti condescendent, fiindca e Ţîţa la care sugi. Cind apare un control de la Bucuresti, tu stii deja ce ministeriabil vine, il scoti la rindul tau intr-un loc discret, iar prietenul tau, in timp ce ministeriabilul va priveste condescendent, ii cere cheile de la masina si-i umple portbagajul cu peste, bautura si icre negre. E o chestie verificata, o stii de la seful tau, de la colegii tai, o stii de la cei care au iesit deja la pensie si o stie si ala care abia a intrat in sistem si viseaza sa avanseze. Toata smecheria e sa mentii echilibrul si sa fii sigur ca cei cu care ai de-a face sint ca tine. Probleme apar cind cineva te sapa si vrea sa-ti ia locul. Atunci trebuie sa cotizezi si mai mult, si mai sus, iar batalia se da nu pe competenta, ci pe cine are pila mai smechera, pe cine are cele mai bune „proptele”. Angrenajul in care tu esti o rotita este imens si are legaturi in zona politica, dar si in zona baietilor destepti din lumea interlopa. E o piramida imensa, care urca la un pas sub Dumnezeu si se duce pina jos, in iad sau si mai jos, in cartierele sarace. E un paienjenis imens, in care fiecare are scaunelul lui de unde maninca, fiecare are Ţîţele lui, la care suge.
Uneori, vreun ofticat caruia i-ai luat locul fiindca propteaua ta a fost mai lunga decit a lui face galagie. Fiindca uita de legea tacerii, angrenajul il scuipa afara. Alteori, vreo Ţîţă trebuie sacrificata fiindca a sarit calul, fiindca a batut vreun ziarist ori pentru ca a prins prea mult tupeu. Cind este sacrificata, Ţîţa tipa. Ei bine, atunci trebuie, intr-adevar, sa fii atent. Sa-ti pastrezi calmul, sa nu transpiri, sa analizezi problema si sa o rezolvi. Daca gresesti, angrenajul te trece pe linie moarta si trebuie sa astepti o vreme, fiindca proptelele tale se leapada un timp de tine. Doar un timp.

Comments

comments

0 de pareri despre “Angrenaj cu ţîţe şi proptele

  1. Mda, cel mai trist este ca adevarata coruptie nu e sus de tot, ci isi are radacinile in cafeaua primita de profesor pentru o medie de trecere, in banii bagati in buzunarul asistentei ca sa aiba grija de batrinul tau tata, in purcoiul de bani dati doctorului sa nu-ti uite vreun foarfece in stomac. De acolo porneste totul, si cu cit esti mai sus, cu atit mita e mai mare.
    Cel mai mult ma enerveaza sa vad asemenea oameni (din pacate pentru mine, unii imi sint apropiati) criticind coruptia mare din Romania, desi ei insisi au mai luat o cafea, un banut… Probabil o critica de ciuda ca nu pot lua mai mult… Ai dreptate, Marian, si de aia spun eu ca trebuie sa mai treaca vreo trei generatii pina se schimba mentalitatea asta.
    Stii ce e nasol? Nasol e ca uneori ma intreb: daca as fi fost matur in comunism, as fi fost un ticalos al sistemului sau un dizident? Daca as fi intr-o pozitie unde mi s-ar da mita cinci sute de mii de euro, as accepta mita sau as respinge-o? Ce e naspa, repet, e ca imi e frica sa raspund…

  2. Foarte tare textul si foarte adevarat in acelasi timp. Si Andrei are dreptate si pentru ca lui ii e frica ii raspund eu, erai un dizident ca asa esti de cand te-am cunoscut te pui in gura cu toata lumea si nu reusesti sa apuci si tu o tata din care sa tragi…

  3. A cata oara se puncteaza acest lucru ? E ok ca sunt oameni care au curajul sa puna punctul pe „i”. Din pacate cu totii, fara sa vrem, suntem partasi ai acestui nemernic obicei. Nu vreau sa dau spaga … dar daca nu dau, nu se uita la mine .. nu ma promoveaza, .. nu ma angajeaza, .. nu ma serveste, .. s.a.m.d.
    Dupa parerea mea, nu cred ca vom scapa vreodata de acest fenomen…..

  4. Da spaga no sa moara niciodata.Ba din contra e intodeauna incurajata , ex. angajari la spitalul judetean , facem concurs sa scoatem ochii la toata lumea ca sintem corecti , dupa concurs facem interviu ca sa angajam pe cine trebuie.

Lasă un răspuns