Dezamagiri de decembrie

Cite o zi de decembrie, in fiecare an de la o vreme incoace, imi pare o lovitura de ciocan pravalita in moalele capului. O scurta bufnitura trimisa cu ciuda de un copil caruia toate frustrarile, toate nemultumirile i-au construit o forta aproape supraomeneasca. De parca tot ce nu s-a realizat intr-un an intreg, toate esecurile celor 12 luni peste care ai trecut s-ar fi strins intr-o singura zi.
Nu stiu, zau, daca exista vreo legatura intre ziua aceasta si amintirea aceea indepartata dintr-un decembrie in care a nins doar cu singe. Habar nu am daca amintirea emisiunilor de la radio ascultate pe ascuns, a impuscaturilor si a sentimentului aceluia ca, uite, se intimpla ceva extrem de important sint responsabile pentru Ziua-lovitura-de-ciocan. Doar ca – nu-i asa? – iti incepi anul extrem de optimist, te gindesti la faptul ca lucrurile se vor schimba, in sfirsit, in jurul tau, iti faci o gramada de idei despre felul in care va arata lumea peste o luna, peste doua, peste noua ori peste un an, pentru ca, mai tirziu, sa constati ca schimbarile la care ai visat lipsesc aproape cu desavirsire.
Dezamagiri. Dezamagiri de decembrie. Sint dezamagit, de pilda, cind vad sute de batrini inghesuindu-se pentru o porcarie de bilet de tratament, exersindu-si, la 18 ani de la revolutie, reflexul de a da din coate dobindit in 40 de ani de comunism. Sint dezamagit, iata, ca a mai trecut un an, iar sistemul medical ramine un teritoriu al vracilor, unde, daca nu ai bani in buzunare si medicamente aduse de acasa risti sa-ti ratacesti zilele. Sint dezamagit fiindca invatamintul ramine acelasi sistem anchilozat pe care il stiu de ani de zile, sint dezamagit de politicieni, de judecatori, de procurori si de preoti, dezamagit de toti cei in venele carora statul si-a turnat singele neoxigenat si infestat cu vicii.
Ieri a fost pentru mine o astfel de zi. O Zi-lovitura-de-ciocan. Astazi ar putea fi pentru tine. O zi in care sa privesti in jur si sa te intrebi ce s-a schimbat fata de anul trecut si cite din sperantele tale s-au implinit. Apoi nu ar fi rau sa te intrebi cit te-ai schimbat tu in ultimul an. Si daca nu cumva singura schimbare pe care o vezi este aceea ca ai mai imbatrinit cu un an.

Comments

comments

0 de pareri despre “Dezamagiri de decembrie

  1. Esti nedrept. S-a mai scimbat cate ceva : avem mai multe gropi decat anul trecut,mai multa poluare,mai putina putere de cumparare,mai multe supermarketuri unde batranii nostri se pot inghesui in voie,avem o imagine muult mai proasta ca romani afara,etc
    Si eu m-am schimbat fata de anul trecut. De ex nu mai votez , imi duc masina la reparat mai des (din cauza drumurilor bineinteles) , sunt mai nervos si am inceput pentru prima data de la revolutie sa ma gandesc sa emigrez (nu sa plec la munca in spania , ci sa ma mut pur si simplu in alta tara).
    Pa!

  2. Intr-adevar, la fel ma uit si eu ca acest oras parca devine din ce in ce mai mic DAR trebuie vazute si partile lui frumoase.

    Acum o saptamana, fiind plecata in Bucuresti pentru cateva zile, am vazut o mie de motive pentru care la noi e bine: nu stai 3 ore in trafic sa ajungi intr-un loc, este ieftin sa mergi cu taxiul (desi o fac f.rar si doar cand trebuie sa car ceva), avem parcuri, avem brad natural si luminite multe.

    Dezamagiri sunt peste tot, indiferent ca ne aflam in Romania sau in alta tara. Conteaza atitudinea ta, conteaza cum te raportezi la ele. Ce ne imipedica sa incercam sa schimbam ceva? Nu e usor, dar se porneste de la lucrurile mici.

    Ma batea gandul unei cinemateci in Braila. Crezi ca nu ar veni lume? Este nevoie de planuri si de solutii practice. Un oras moare cand oamenii pica in depresie si vad mai repede dezamagirile. te inteleg perfect insa trebuie cautat soarele! Nu se comunica suficient, lumea se teme sa spuna ce gandeste, nu se respecta…

    Am vazut mai demult un film foarte bun (Pay it forward – http://www.imdb.com/title/tt0223897/) in care se pune accent exact pe ceea ce spui tu.

    Trebuie sa credem in continuare in minuni! Nu aberez, ele chiar exista si incep sa se vada cand incepi sa crezi ca se poate schimba ceva 🙂

  3. Marian, iar ai dreptate, iar m-a intristat ce-ai scris…Stii ce cred? Ca in Romania singura solutie e fericirea de nisha. Iti iei oamenii tai de suflet, pasiunile tale si inchizi usa cu yala.

    Aaaa, si ideea unei chestii organizate la Br. care sa scoata lumea buna din casa e super. E nevoie de un om cu o oarecare viziune de PR, de Marian ( o pila serioasa le la presa 🙂 ) si de proiectii de film interesante. Nimic ultra exclusivist. Simplu si de calitate… Pariez ca sunt o groaza de oameni care abia asteapta o treaba de genul asta. Aici, in Bucuresti, proiectiile aduna tinerii instant. Fie ca sunt sau nu in domeniu.

    Si, Marian, poate iti organizam o surpriza in Braila. Ceva suficient de tare sa te determine sa scrii un editorial ROZ…

    Hm, ce zici???

  4. Cunosc eu o grmada care ar veni, chiar am discutat serios despre asta dar se pare ca nu este suficinet numai atat. Iulia aveai dreptate, fara pile serioase, care sa vada necesitatea unui astfel de proiect nu dezmortim nimic 🙂

  5. @ braileanu’ – 🙁

    @ iulia, anaayana – Ok, daca va bate gindul sa organizati ceva, aveti sprijinul meu. Desigur, sper sa nu va descurajeze gindul ca la singurul cinematograf care mai functioneaza in Braila nu se aduna mai mult de 5 spectatori la o proiectie.

  6. Eu ma gandeam la o atmosfera mai diferita.
    De exemplu, Sala Studio de la Maria Filotti, pe undeva la Biblioteca Judeteana sau chiar o colaborare cu cei de la Clubul Rotary?
    Ideea este ca lumea nu mai agreeaza ideea de cinematograf.

    Cred ca pentru a avea succes este nevoie de o atmosefera noua, cadru restrans pentru inceput si reclama din om in om. Poate chiar si afise, oamenii se inghesuie mai mult acolo unde se bate lumea pe bilete. Nu stiu, proiectul poate fi dezvoltat. Unde sunt mai multe capete, mai multe pareri! Astept propuneri si pareri!

  7. Eh, ca tot vorbim de film…in seara asta am fost la o proiectie Atelier 35, aici in Buc. Prima intalnire de acest gen si sala a fost pliiiinnnnnaaa. Acum o luna s-a dat o tema, oamenii au facut filme experimentale ( unii ultra profi pe pelicula, altii cu telefonul..si poc! proiectia…partea tare a fost ca toti erau entuziasti. Partea proasta- ca organizatorii nu au stiut sa modereze discutiile, care s-au mutat prea repede afara la tigara 🙂 Deci ca sa nu cazi in derizoriu ai nevoie, cum spunea Marian de CAPETE! Si, hmm…de TIMP…
    By the way, braileni pasionati de imagine & film care sa si faca ceva in sensul asta sunt?
    Spre rusinea mea nu stiu chestia asta…
    Regizori de film, operatori…
    Ca tineri youtuberi & studenti dispusi sa faca scurt-metraje cred ca sunt..
    Hm?

  8. au facut altii investitii mari (mare greseeala ) degeaba ,
    avem o mentalitate de idioti ,
    la supermaketurile respective sefii tipa ca la 23 august la cartoane , se sta in frig , iar despre promovari ce sa mai zic se fac seara prin cluburi si pe ochi frumosi , esti liber sa pleci ,
    as fi curios sa stiu daca astea SUNT CONDITIILE SI IN ALTE PARTI DIN ROMANIA , DESPRE CINEMA
    CE SA MAI SPUN , NICI BANI PENTRU CURENT NU SE ACOPERA , CE MALL,
    SUNTEM BRAILEN SEMINTE FLOAREA SOARELUI SI TAMPENIE MULTA LA UNII ,

  9. Rabdare prietene, ca mentalitatea se schimba foarte greu. Trebuie sa treaca vreo 2 generatii ca sa fi scapat definitiv de mentalitatea „comunista”, iar Braila abia acum incepe sa faca primii pasi. Faptul ca au venit cei de la Selgros si Carrefour in Braila este un lucru cu adevarat bun. Ai sa vezi peste cativa ani.

Lasă un răspuns