Teoria flegmei. Apel la mitocanie

Dupa unul dintre ultimile mele editoriale din „Obiectiv” mi s-a reprosat, poate pe buna dreptate, ca indemn lumea sa nu se prezinte la vot. E adevarat, imi dau si eu seama, nu este o solutie sa stam acasa in ziua alegerilor, sperind ca, speriati de absenteismul ridicat, politicienii sa aiba o revelatie si sa ia laba de pe ciolan strabatuti de vreun miraculos fior etic. O clasa de politicieni caracterizata de tupeu, de lacomie si dispret fata de alegatori nu poate fi trezita brusc fiindca fie si 90% din electorat nu se prezinta la urne. Trebuie mai mult de atit.

Hahaielile becaliene, rinjetele tuturor cocotatilor in virful piramidei puterii, ochii lor sticlosi si lacomi, imbrinceala politica facuta de dragul unui spectacol maimutaresc, circul asta ieftin pe care il privim in fiecare zi sint, din punctul meu de vedere, un scuipat mare si urit pe obrazul fiecaruia dintre noi. Fara rusine, sintem scuipati in fata, in fiecare zi. Prin felul in care sint cheltuiti banii publici, prin modul grotesc in care au inteles sa comunice cu noi, prin faptul ca trec prin Braila din an in Pasti desi parlamentarii nostri isi deconteaza cheltuielile uriase de cazare in acest oras, prin modul in care chiulesc de la munca ori prin felul in care inteleg sa munceasca. Sintem scuipati. Sintem scuipati mitocaneste, din fundul gitului, ori fara curaj, din virful buzelor. Sintem scuipati de majoritatea politicienilor care vad in noi nu oameni, ci cifre seci in sondajele lor de opinie – unitati de masura care cresc ori scad in functie de felul in care, cred ei, zimbesc la camere ori isi faulteaza adversarii de pe scena politica. Sintem scuipati de liberali, de democrati si pesedisti, sintem scuipati de penegisti si peremisti, avem pe noi flegmele lor lipicioase si pline de virusul netransmisibil al puterii, viciul care-i teleghideaza prin viata.

Ei bine, poate parea o copilarie, insa ma gindesc la faptul ca am putea sa-i scuipam la rindul nostru. Gata! M-am saturat de saliva lor puturoasa, de balele care se preling din televizor atunci cind ii aud vorbind. E prea mult. Deja mi se lipesc picioarele cind calc pe asfaltul care musteste de scuipat, asa ca va propun, prieteni, sa mergem totusi la vot, atunci cind va veni momentul. Sa mergem la alegeri si, acolo, singuri in cabina, in spatele perdelei albastre, sa tragem cite o flegma sanatoasa in buletinul de vot. Sa ne amestecam apoi saliva in urna, dizolvindu-le tusul si naclaind in final toate voturile cu o pasta scirboasa, care sa le faca imposibil de numarat. Poate vor intelege in felul asta ca nu-i mai vrem. Ca nu-i mai vrem asa, pe liste si pe bani. Ca vrem vot uninominal, ca-i vrem cinstiti si profesionisti. Ca-i vrem asa cum trebuie sa fie.

Comments

comments

0 de pareri despre “Teoria flegmei. Apel la mitocanie

  1. Cam ”flegmatic” articolul,nu stiu cui ajuta ,dar tot nu ai inteles ca trebuie sa votam.Consider ca d-voastra ziaristii aveti sarcina sa gasiti si sa promovati acele persoane care merita,sau care au demonstrat ca pot si care nu s-au minjit.Uitativa in jur si vedeti cine promoveaza ”imagini” in alte tari.

  2. Intru totul de acord cu votul uninominal. Sincer sa fiu habar n-am care sunt parlamentarii din Braila. habar n-am care sunt proiectele de lege initiate de acesti domni. Nu stiu nici macar care a fost ultimul ajutor dat, ultima problema macar discutata a Brailei de catre distinsii domni a caror treaba tocmai asta e.

    Problema este: Nimeni nu a scris de asta. Nici macar presa locala care vad ca e preocupata la fel de mult, ca cea din Bucuresti, de teatrul ieftin care se joaca zilnic.

  3. draga marian, cred ca ai avut o idee excelenta cu deschiderea acestui blog. desi l-am descoperit cam tarziu, am acum un motiv sa incep sa citesc din nou editorialele tale. cred ca la braila, unde evenimente marcante nu prea exista, singurele lucruri care pot fi redate in presa sunt bataile dintre interlopi, balacarerile dintre politicieni locali si anumite evenimente sportive considerate de presa derby-uri. dar nu e vina voastra. asta e braila, un oras anost, de la marginea Romaniei si chiar a Uniunii Europene, daca e sa ne uitam pe harta. intr-o asa urbe si oamenii sunt la fel. iar flegma de care vorbesti in articol este reprezentata dupa parerea mea, in insusi gradul de civilizatie al unor concetateni ai nostri. acum te las, dar imi place ideea blogului tau. o sa mai vb. pa pa

  4. Mi-a placut foarte mult editorialul „flegmatic” , si vreau sa spun ca am prins mai mult curaj sa fac si eu ,ceea ce a promis si Marian… si chiar mai rau sa le scriu pe buletinul de vot si c-am unde ma doare pe mine de acesti „neica nimeni” care se dau in vant (sau mai bine dau vanturi) sa ii alegem si pe ei in speranta ca-si vor mai putea construi si ei saracii inca o vilisoara macar, cu aceleasi promisiuni infecte cu care ne mint continuu de 17 ani. Eu nu pot sa inteleg firea asta a romanului: mintit, furat, umilit 17 ani la rand, el continua sa mearga la vot sa voteze aceiasi nemernici mincinosi si impostori. E clar! Romanul e surd, orb sau e masochist… ii place aceasta stare de fapt in care traieste din 89 pana azi. Lovitura cea mai grea, pt nenorocitii astia, ar fi daca nu s-ar prezenta nimeni la vot, sa vada ca nu ii mai vrem, ca nu mai credem in minciunile lor; dar cum e posibil sa ne trezim ca voteaza altii in locul nostru, am hotarat va voi merge la vot , numai ca le voi pune si eu pe buletinul de vot, o flegma mare, din fundul gatului si voi scrie si locul unde ma doare de ei si de viitorul lor. Si chiar indemn si pe altii, satui de mizeriile astea, sa faca la fel.

Lasă un răspuns