Atentie, cad frunze!

Am publicat astazi, in Obiectiv, un articol – o miniancheta despre poetii braileni care pupau in fund regimul comunist. Ma gindesc la el, la articolul asta, cu un soi de ciuda, fiindca, uite, mi-ar fi placut sa scriu altceva. Mi-ar fi placut sa am despre cine sa scriu asa cum a scris Gheo despre Emil Brumaru. Doar ca Braila e arida, si chiar daca ai aduce de altundeva un poet si l-ai infige in pamintul ei, cred ca s-ar usca. Marii scriitori ai Brailei au stralucit abia dupa ce au plecat din orasul asta care nici salcimi nu mai are. Panait Istrati, Mihail Sebastian s-ar fi ofilit, cred, de-ar fi ramas aici. Braila e un loc de care e placut doar sa-ti amintesti ori in care e placut sa revii, asa, vreo 2 zile, cit sa nu se sature prietenii de tine si nici tu de ei. Apoi sa pleci si sa scrii cu dor de ei si de orasul tau.

Comments

comments

Lasă un răspuns