Probleme de intertextualitate

Pe Atelierkult mi se reproseaza, poate pe buna dreptate, ca lumile din textele mele au prea multe goluri. Pretentia mea ca cetitorii de pe un club literar de a citi si celelalte povestiri care formeaza lumea cu pricina pentru a avea o viziune completa ar fi probabil de neconceput. Caci, cum zicea cineva, povestirile tre’ sa fie de sine statatoare. Problema mea, asadar, este ca am inceput sa ma gindesc, atunci cind scriu o povestire, la felul in care o sa arate intregul volum. Prin urmare, mi-e teama ca micile comentarii de pe atelier nu ma pot ajuta, din moment ce pe mentiunea mea cum ca «textul face parte din…» nu se da doi bani. In fine – sint un pic dezamagit de feed-back, dar este si vina mea – poate ca daca trimiteam textele in afara concursului, altfel stateau lucrurile. Doar ca, e lucru limpede, as fi primit comentarii mai putine.

Comments

comments

0 de pareri despre “Probleme de intertextualitate

  1. Marian, vine Kult-ul peste tine 🙂
    Concursul în sine a fost de povestiri, şi cred că eu sunt unul din cei care ţi-a scos cel mai puternic ochiul.
    Problema a fost că textul tău a fost făcut parte din concurs. Concurs de povestiri, iar ca povestire, oricît de subiectiv ai fi, ştii că are lipsuri. E bine scris textul, dar nu se susţine de unul singur – că e un început excelent de roman, dar oare putem judeca un început de roman altfel decît prin prisma întregului roman?
    Ca fragment, ca parte din roman, mie mi se pare foarte potrivit. Ridică întrebări, te face să-l citeşti mai departe – singurul lucru pe care l-aş modifica ar fi finalul – finalul e ca un final de povestire, încearcă să răspundă la cîte ceva, şi poate nu ar trebui să o facă.
    Nu-i aşa? complicată treabă. Dar începutul e bun, îmi place foarte tare 🙂

  2. Marian, cred ca trebuie sa clarific un lucru in ce priveste povestirile care se aduna in final intr-un tot unitar. Dupa parerea mea, cred ca trebuie ca fiecare povestire sa poata fi citita asa cum este, sa aiba intimplarea ei, sa aiba personajele ei de care sa-mi pese, sa vad in ea un lucru implinit.

    Evident, cind voi citi toate povestirile de la un capat la altul, voi fi in stare (sper) sa vad ideea unificatoare, lucrul care le face sa fie adunate sub aceeasi umbrela. Insa, asa cum am spus, eu astept ca fiecare povestire sa fie de sine statatoare.

    Nu-ti dau un exemplu din Steinbeck, iti dau un exemplu din Allen Steele (ca e mai apropiat de genurile acceptate pe atelier). Daca poti face rost de seria lui de povestiri „Coyote” (sunt doua volume), vei vedea ca fiecare povestire in sine spune o singura treaba, o singura poveste care incepe si se termina in cadrul acelui singur text.

    Legatura dintre povestiri exista totusi, poti stabili chiar si o cronologie intre texte, exista in mod evident o atmosfera sau un univers care le leaga. Unele din povestiri au candidat sau au cistigat premiile majore de gen (Hugo/Nebula).

    Sper sa fi inteles spusele mele 🙂

  3. Pai nu-i nimic de clarificat, Catalin. Sint perfect de acord cu tine, asa vad si eu lucrurile.
    Eu ma refeream la comentarii de genul asta „Cam multe lucruri neclare, detalii pierdute, o lume imperfect conturata”. Pai normal ca lumea-i imperfect conturata, din moment ce este construita pe parcursul a mai multor texte. Mmm?
    In fine, cum ziceam, nu cred ca e locul si nici momentul sa vorbim despre asta.

Lasă un răspuns